ICCJ. Decizia nr. 5361/2004. Penal. Art.329 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5361/2004
Dosar nr. 1099/2004
Şedinţa publică din 20 octombrie 2004
Asupra recursului penal de faţă;
Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 367 din 19 iunie 2002, pronunţată de Judecătoria Câmpulung, inculpatul B.R. a fost condamnat la 7 ani închisoare, în condiţiile art. 57 C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 329 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Inculpatul a fost obligat să plătească suma de 3.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, pe baza probelor administrate, că la 18 septembrie 2001, în urma unei razii efectuate de poliţie la domiciliul inculpatului, au fost depistate trei tinere, dintre care una minoră, precum şi un set de acte de identitate şi legitimaţii de serviciu ale mai multor persoane de sex masculin.
Din declaraţiilor celor trei tinere s-a reţinut că au fost cumpărate de inculpat de la numitul N.C. din Braşov, în perioade diferite, pentru suma de 200 dolari S.U.A. fiecare şi le-a obligat să întreţină relaţii sexuale cu diferiţi bărbaţi, în schimbul unor sume de bani pe care le încasa inculpatul.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul care a criticat hotărârea pentru încălcarea normelor de competenţă materială şi pentru greşita condamnare a inculpatului.
Prin Decizia penală nr. 643 din 29 octombrie 2002, Tribunalul Argeş a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat cu motivarea că, Judecătoria a fost competentă să judece fapta, întrucât infracţiunea de proxenetism a fost descoperită la 18 septembrie 2001, iar Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane a intrat în vigoare la 11 decembrie 2001, aşa încât, potrivit art. 11 C. pen., nu se aplică faptelor anterioare, legea penală neavând caracter retroactiv.
În termen legal, împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs inculpatul B.R. care a invocat aspecte de nelegalitate şi netemeinicie constând în încălcarea normelor privind competenţa materială, prin judecarea cauzei în primă instanţă de Judecătoria Câmpulung, atâta timp cât, competenţa revenea Tribunalului Argeş, în raport de modificările aduse prin Legea nr. 678/2001, privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane.
Prin Decizia penală nr. 705 din 19 decembrie 2002, Curtea de Apel Piteşti a admis recursul declarat de inculpat, a casat hotărârile atacate şi a trimis cauza, pentru a fi soluţionată în fond Tribunalului Argeş.
Procedând la judecarea cauzei, după casare, Tribunalul Argeş, prin sentinţa penală nr. 363 din 21 octombrie 2003, reţinând aceeaşi situaţie de fapt, pe baza probelor administrate, a hotărât condamnarea inculpatului B.R. la 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a dispus ca pedeapsa aplicată să se execute potrivit art. 861 C. pen., fiind stabilit un termen de încercare de 4 ani.
Pe durata termenului de încercare a fost obligat să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 lit. b) – d) C. pen., iar în ce priveşte măsura prevăzută la lit. a) s-a dispus a fi a adusă la îndeplinire prin Poliţia municipiului Câmpulung Muscel, judeţul Argeş.
S-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 2.000.000 lei prin obligarea sa la plata sumei către stat.
Prin Decizia penală nr. 29 din 5 februarie 2004, Curtea de Apel Piteşti a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş împotriva ultimei hotărâri pronunţate în cauză, a desfiinţat în parte hotărârea atacată şi rejudecând în limitele casării, a dispus ca măsura de supraveghere prevăzută de art. 863 lit. a), instituită în sarcina intimatului inculpat, să fie adusă la îndeplinire prin prezentarea acestuia la Poliţia municipiului Câmpulung Muscel, în ultima zi de sâmbătă a fiecărei luni.
Referindu-se la critica, vizând greşita individualizare a pedepsei, formulată de parchet, instanţa de apel a apreciat că s-a făcut o justă individualizare prin aplicarea unei pedepse orientată spre limita minimă legală şi cu executarea în condiţii de suspendare sub supraveghere având în vedere datele ce caracterizează pozitiv pe inculpat.
În termen legal împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti care prin motivele scrise a susţinut, în esenţă, următoarele:
- greşita individualizare a pedepsei prin aplicarea unei pedepse minime şi cu suspendare sub supraveghere în condiţiile în care inculpatul a comis o infracţiune cu un grad ridicat de pericol social determinat de modalitatea concretă în care acesta a desfăşurat activitatea infracţională.
Oral, reprezentantul parchetului a declarat că înţelege să modifice recursul invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., prin aceea că nu au fost respectate dispoziţiile privind competenţa după materie, sancţionate cu nulitate absolută, potrivit art. 197 alin. (2) C. proc. pen.; în dezvoltarea acestui motiv s-a susţinut că instanţa competentă să judece în fond infracţiunea dedusă judecăţii era Judecătoria Câmpulung, având în vedere principiul neretroactivităţii legii penale.
Această critică urmează a fi examinată şi din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. şi în conformitate cu dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., se va constata că unele hotărâri pronunţate în cauză sunt supuse casării pentru cele ce urmează:
Pornind de la principiul neretroactivităţii legii penale înscris în art. 11 C. pen., potrivit căruia legea penală nu se aplică faptelor care, la data când au fost săvârşite nu erau prevăzute ca infracţiuni, se constată că prevederile Legii nr. 678/2001, privind traficul de persoane, nu pot fi aplicate unei fapte penale comise anterior intrării sale în vigoare, respectiv la 11 decembrie 2001.
Din actele şi probele cauzei rezultă că, fapta dedusă judecăţii a fost comisă la începutul anului 2001, când inculpatul a îndemnat la prostituţie mai multe tinere, printre care şi o minoră, activitate infracţională din care obţinea sume de bani.
În acest context, fapta a fost corect încadrată, în drept, în prevederile art. 329 alin. (2) C. pen. şi judecată, în fond, de Judecătoria Câmpulung Muscel, care a condamnat pe inculpat în condiţiile art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), la o pedeapsă în limitele legale prevăzute de art. 329 alin. (2) C. pen. (sentinţa penală nr. 367 din 19 iunie 2002 pronunţată de Judecătoria Câmpulung Muscel).
Judecătoria Câmpulung şi Tribunalul Argeş, instanţe care au soluţionat cauza într-un prim ciclu, în fond şi apel, au respectat normele imperative privind competenţa după materie, atâta timp cât, la data săvârşirii şi a descoperirii faptei (septembrie 2001) nu erau în vigoare prevederile Legii nr. 678/2001, care reglementează traficul de persoane şi care nu se putea aplica retroactiv unor fapte comise anterior intrării în vigoare.
De altfel şi art. 21 din această lege, prevede expres că urmărirea penală se efectuează de procuror şi cauza se judecă în primă instanţă de tribunal numai pentru infracţiunile prevăzute în prezenta lege.
Cum fapta dedusă judecăţii s-a comis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 678/2001 nu îi erau aplicabile prevederile art. 21 din lege, privind procedura judiciară pentru că altfel, în plan substanţial se proceda la încălcarea art. 11 C. pen. şi a principiului neretroactivităţii legii penale, iar în plan formal infracţiunea era judecată cu încălcarea unor norme legale obligatorii privind competenţa după materie, încălcare sancţionată de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., cu nulitate absolută.
Acestea sunt considerentele pentru care în primul ciclu procesual, atât instanţa de fond, cât şi cea de apel au respectat prevederile art. 11 C. pen. şi ale art. 25, art. 27 pct. 2 C. proc. pen., motiv pentru care, prin admiterea recursului declarat de parchet acestea se vor menţine, urmând a fi casate doar hotărârile care au încălcat aceste norme.
Drept urmare, casând hotărârea pronunţată în recurs (în primul ciclu procesual), precum şi hotărârile pronunţate în primă instanţă şi în apel (al doilea ciclu procesual), cauza va fi trimisă la Curtea de Apel Piteşti pentru competentă soluţionare a recursului declarat de inculpatul B.R. împotriva deciziei nr. 643 din 29 octombrie 2002, pronunţată de Tribunalul Argeş prin care, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Pentru totalitatea considerentelor expuse în conformitate cu art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., recursul declarat de parchet se va admite, vor fi casate hotărârile lovite de nulitate absolută, cauza urmând a fi trimisă pentru judecare la instanţa competentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti împotriva deciziei penale nr. 29/ AMF din 5 februarie 2004 a Curţii de Apel Piteşti, privind pe inculpatul B.R.
Casează Decizia penală sus-menţionată, sentinţa penală nr. 363 din 21 octombrie 2003 a Tribunalului Argeş, precum şi Decizia penală nr. 705 din 19 decembrie 2002 a Curţii de Apel Piteşti.
Trimite cauza la Curtea de Apel Piteşti, pentru competentă rejudecare a recursului declarat de inculpatul B.R. împotriva deciziei penale nr. 643 din 29 octombrie 2002 a Tribunalului Argeş.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4978/2004. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5463/2004. Penal. L.143/2000. Recurs → |
|---|
