ICCJ. Decizia nr. 4978/2004. Penal. încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4978/2004
Dosar nr. 5378/2004
Şedinţa publică din 4 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 21 septembrie 2004 a Curţii de Apel Galaţi pronunţată în dosarul nr. 949/2004 s-a dispus menţinerea stării de arest a inculpatului D.I.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut în esenţă că, măsura arestării preventive a inculpatului a fost luată cu respectarea dispoziţiilor legale, iar temeiurile care au determinat luarea măsurii se menţin şi impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Împotriva acestei hotărâri inculpatul a declarat recurs, solicitând casarea acesteia şi pe fond admiterea cererii formulate întrucât hotărârea instanţei este în contradicţie cu art. 23 din Constituţie.
Recursul declarat de inculpat este nefondat.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), împotriva acestuia luându-se măsura arestării preventive la data de 2 aprilie 2003.
Ulterior, această măsură a fost menţinută pe baza condamnării pronunţată de o instanţă competentă, respectiv prin sentinţa penală nr. 185 din 2 aprilie 2004, hotărâre prin care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 4 ani şi 3 luni închisoare, în urma reţinerii circumstanţelor atenuante.
Potrivit art. 3002, raportat la art. 1601 alin. (3) C. proc. pen., în cursul judecăţii, instanţa verificând legalitatea arestării inculpatului constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii subzistă şi impun privarea de libertate, dispunând menţinerea stării de arest.
Instanţa s-a conformat textelor de lege mai sus arătate şi chiar dacă sentinţa penală prin care inculpatul a fost condamnat nu a rămas definitivă, menţinerea arestării preventive este justificată, întrucât pedeapsa pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., este mai mare de 4 ani închisoare, şi există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol social concret pentru ordinea publică.
În consecinţă, recursul declarat de inculpat este nefondat şi va fi respins în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.I. împotriva încheierii din 21 septembrie 2004 a Curţii de Apel Galaţi, pronunţată în dosarul nr. 949/2004.
Obligă pe inculpat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4881/2004. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5361/2004. Penal. Art.329 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
