ICCJ. Decizia nr. 5463/2004. Penal. L.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5463/2004
Dosar nr. 3592/2004
Şedinţa publică din 25 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 564 din 24 aprilie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost condamnată inculpata F.V. la pedeapsa de 7 ani închisoare, în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen. A fost aplicată inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
A fost dedusă din pedeapsă, perioada arestării preventive de la 20 mai 2003 la zi, menţinându-se măsura arestării preventive a inculpatei.
S-a dispus restituirea către inculpată a sumei de 8.592.000 lei.
În fapt, s-a reţinut că, la data de 19 mai 2003, inculpata F.V. a vândut martorului P.M.C. două doze de heroină cu suma de 400.000 lei (cele 4 bancnote de câte 100.000 lei fiind inscripţionate în prealabil de organele de poliţie cu menţiunile „flagrant" şi „droguri").
Ulterior, cu ocazia percheziţiei domiciliare s-au găsit la inculpată cele 4 bancnote marcate.
Inculpata nu a recunoscut săvârşirea faptei, pretinzând că bancnotele găsite în ghiozdanul fiului său minor şi handicapat provin din vânzarea unei biciclete.
Prin Decizia penală nr. 403 din 31 mai 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpată, menţinându-i-se starea de arest.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs inculpata, solicitând, în principal, achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar, reducerea pedepsei.
Examinând recursul, Înalta Curte constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Referitor la pretinsa nevinovăţie a inculpatei, Înalta Curte constată că, din declaraţia martorului P.M.C., a martorilor asistenţi la efectuarea percheziţiei domiciliare la locuinţa inculpatei, a procesului verbal încheiat de organele de poliţie, planşele foto, a raportului de constatare tehnico-ştiinţifice a Institutului de criminalistică, Serviciul de expertize fizico-chimice, precum şi a celorlalte probe efectuate în cauză, rezultă săvârşirea de către inculpată a infracţiunii de trafic de droguri de mare risc fără drept, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
Chiar dacă inculpata a negat săvârşirea faptei, declaraţia sa nu poate fi considerată o probă în dovedirea nevinovăţiei sale, deoarece ea nu se coroborează cu nici o altă probă efectuată în cauză, iar potrivit art. 69 C. proc. pen., nu poate servi la aflarea adevărului.
Înalta Curte observă că, susţinerile inculpatei au fost combătute chiar de martorii propuşi de inculpată în apărare, care au declarat că bancnotele marcate ar proveni din vânzarea unor haine, în timp ce inculpata susţinuse că provin din vânzarea unei biciclete.
Nefondat este şi cazul de recurs subsidiar, privind aplicarea unei pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) [(art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.)].
Astfel, Înalta Curte constată că, inculpatei i-au fost acordate circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., aceasta având o comportare bună anterior săvârşirii faptei, iar pedeapsa a fost stabilită sub minimul special, aplicându-i-se pedeapsa principală de 7 ani închisoare. Cuantumul acestei pedepse corespunde criteriilor generale de individualizare a pedepselor, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), instanţele ţinând seama atât de gradul ridicat de pericol social al faptei, cât şi de persoana inculpatei, infractoare primară.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va scade din durata pedepsei, timpul arestării preventive de la 20 mai 2003 la zi.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata F.V. împotriva deciziei penale nr. 403 din 31 mai 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, timpul arestării preventive de la 20 mai 2003 la 25 octombrie 2004.
Obligă pe recurenta inculpată la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5361/2004. Penal. Art.329 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5528/2004. Penal → |
|---|
