ICCJ. Decizia nr. 4899/2004. Penal. Plîngere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4899/2004
Dosar nr. 3355/2004
Şedinţa publică din 30 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 2 decembrie 2003, petentul D.M. a formulat o plângere împotriva rezoluţiei nr. 837/P/2000 a Ministerului Public – Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial prin care a fost confirmată propunerea de neîncepere a urmăririi penale împotriva lt. col. O.I., plt. maj. Ş.I. şi plt. maj. N.G., toţi din cadrul Poliţiei T.F. Buzău.
Prin sentinţa nr. 39 din 10 martie 2004, pronunţată de Tribunalul Militar Teritorial cauza a fost declinată în favoarea Tribunalului Buzău, deoarece conform art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., plângerile împotriva soluţiilor procurorului de neîncepere a urmăririi penale sunt judecate de instanţa căreia i-ar reveni potrivit legii, competenţa să soluţioneze cauza în primă instanţă, iar una din infracţiunile pentru care a făcut plângere petiţionarul este tortura, prevăzută de art. 2671 C. pen., astfel încât competent este tribunalul potrivit art. 27 alin. (1) C. proc. pen.
Apelul declarat de petiţionar, greşit denumit „recurs" a fost respins prin Decizia nr. 28 din 24 mai 2004 a Curţii Militare de Apel.
Împotriva acestei soluţii, petiţionarul a declarat recurs.
Recursul nu este fondat.
Analizând Decizia atacată se constată că este legală şi temeinică, soluţia pronunţată fiind în concordanţă cu textele de lege procedurale.
Astfel, prin sentinţa pronunţată de Tribunalul Militar Bucureşti soluţionarea cauzei a fost declinată în favoarea Tribunalului Buzău.
Această soluţie se impune, deoarece pe de o parte, după apariţia Legii nr. 360/2002 privind statutul poliţistului, acesta devenind funcţionar public civil, urmărirea penală se efectuează de către un procuror civil, instanţa competentă, după calitatea persoanei, este una civilă, iar pe de altă parte, infracţiunea presupus săvârşită, tortura prevăzută de art. 2671 C. pen., este judecată, potrivit art. 27 alin. (1) C. pen., care reglementează competenţa materială a instanţelor, de către tribunal.
Întrucât normele de procedură penală sunt de strictă aplicare şi interpretare; dispoziţiile art. 42 alin. (4) C. proc. pen., prevăd că hotărârile de declinare a competenţei nu sunt supuse căii de atac a apelului şi recursului, iar art. 361 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., menţionează că nu pot fi atacate cu apel sentinţele de dezinvestire (sentinţa de declinare fiind una din această categorie), şi deoarece art. 3851 C. proc. pen., enumeră limitativ hotărârile ce pot fi recurate, iar plângerea petentului nereferindu-se la infracţiunile menţionate la lit. a) sau b) din textul respectiv, rezultă că bine a procedat instanţa militară de apel când a respins, ca inadmisibilă, calea de atac exercitată de petent, hotărârea fiind deci legală.
În consecinţă recursul urmează să fie respins, cheltuielile efectuate de stat cu ocazia soluţionării cauzei vor fi restituite de către recurent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de petiţionarul D.M. împotriva deciziei nr. 28 din 24 mai 2004 a Curţii Militare de Apel, ca nefondat.
Obligă pe recurent să plătească statului 800.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4898/2004. Penal. Plângere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4901/2004. Penal. Art.184 alin.2, 4 c.pen.... → |
|---|
