ICCJ. Decizia nr. 4898/2004. Penal. Plângere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4898/2004
Dosar nr. 2316/2004
Şedinţa publică din 30 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 14/ F din 14 aprilie 2004 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, s-a respins plângerea formulată de petenta SC C. SA Braşov împotriva rezoluţiei procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, pronunţată la data de 22 decembrie 2003 în lucrarea nr. 1125/II/2/2003, care a fost menţinută.
A fost obligată petenta să plătească statului suma de 300.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin rezoluţia Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov din 17 noiembrie 2003, în dosarul nr. 230/P/2003, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public C.M., în legătură cu săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 288, art. 289 şi art. 291 C. pen., reţinându-se că notarul public şi-a îndeplinit corespunzător obligaţiile ce-i revin în sensul că a identificat părţile care au semnat în faţa sa, a verificat la cartea funciară că imobilul nu are sarcini sau procese, iar în ceea ce priveşte preţul, acesta nu poate fi caracterizat ca neserios, atâta vreme cât s-a vândut doar cota indiviză de 2/6 şi nu întreg imobilul.
Această rezoluţie a fost menţinută prin rezoluţia procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, din 22 decembrie 2003.
Rezoluţia atacată este temeinică şi legală pentru următoarele considerente:
SC C. SA Braşov impută notarului public că nu a procedat la identificarea părţilor care au semnat actele de înstrăinare, şi că semnăturile ar fi diferite, ceea ce ar fi permis înstrăinarea succesivă a imobilului, astfel încât debitorul societăţii B.M.G. şi-a creat o situaţie de insolvabilitate pentru a nu achita creanţa.
Procedându-se la verificări a rezultat că, notarul public C.M. şi-a îndeplinit obligaţiile de serviciu; astfel, numitul B.M.G. a donat fiicei sale B.M.A.K. cota indiviză de 1/6 părţi din imobilul situat în Braşov, str. Ion Raţiu, şi printr-un alt contract de donaţie o altă cotă de 1/6 părţi din acelaşi imobil, adică toată partea care-i revenea urmare a dezbaterii succesorale după antecesorii săi.
Ulterior, donatara a vândut cota indiviză de 2/6 părţi din imobil numiţilor C.B.L. şi C.I.R., cu preţul de 150 milioane lei, toate actele fiind redactate şi autentificate la B.N.P. C.M.
SC C. SA Braşov, luând cunoştinţă de existenţa acestor acte a solicitat desfiinţarea contractelor de donaţie, acţiune respinsă de Judecătoria Braşov prin sentinţa civilă nr. 11235/2002, rămasă definitivă prin respingerea apelului şi recursului.
Actele premergătoare efectuate în cauză au relevat că, petenta SC C. SA a mai formulat o altă plângere penală cu acelaşi obiect la Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, care a format obiectul dosarului nr. 608/P/2002, prin rezoluţia procurorului dispunându-se neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii B.M.G., B.M.K., C.I.R. şi C.B., relativ la săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. şi art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)
În ceea ce priveşte activitatea notarului public C.M. a constatat că aceasta a procedat la identificarea părţilor care au semnat în faţa sa, a procedat la verificări la cartea funciară din care a rezultat că imobilul nu este grevat de sarcini sau procese.
Efectuarea unei expertize grafologice din care să se constate că semnăturile sunt diferite, nu este o probă pertinentă, concludentă şi nici utilă, cu atât mai mult cu cât nu se observă diferenţe între semnături; de altfel, petenta nici nu are calitatea să solicite acest lucru, nefiind parte contractantă, iar persoana ale cărei semnături se susţin a fi falsificate, respectiv B.M.K. a declarat că ea a fost cea care a vândut cota parte din imobil, a încasat preţul şi a semnat actul.
Rezultă că, notarul public C.M. a procedat la identificarea părţilor care au semnat contractele.
Dacă există vreo culpă în efectuarea acestor înstrăinări, aceasta aparţine petentei pentru că SC C. SA, în calitate de creditoare, avea obligaţia de a nota în cartea funciară existenţa unei sarcini sau al unui proces, astfel că imobilul să nu poată fi înstrăinat; ori petenta a rămas în pasivitate şi numai când a aflat că imobilul a intrat în patrimoniul unei alte persoane a încercat, iniţial, să anuleze contractele de donaţie, după care, a formulat plângeri penale împotriva tuturor persoanelor.
De altfel, creanţa petentei este în curs de recuperare pe calea propririi judecătoreşti, nemulţumirea petentei constând în aceea că recuperarea creanţei pe această cale ar dura foarte mult în timp, suma de recuperat fiind de peste 100 milioane lei şi că această executare nu este îndestulătoare.
În ceea ce priveşte existenţa unui preţ neserios, verificarea acestui aspect nu intră în competenţa organelor de urmărire penală şi nici a instanţei penale, fiind exclusiv atributul instanţei civile, deoarece existenţa unui preţ neserios reprezintă un motiv de constatare a nulităţii actului de înstrăinare, pe calea acţiunii civile, însă organul de urmărire penală a constatat corect că raportat la cota indiviză de 2/6 părţi din imobil, preţul este serios.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs petenta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului, petenta arată că, în mod greşit i s-a respins proba cu expertiza grafologică prin care tindea să demonstreze că semnăturile efectuate de B.A. pe cele 4 acte notariale sunt diferite şi, pe cale de consecinţă, intenţia debitorului de a încheia acte juridice prin care îşi diminua artificial patrimoniul.
Mai arată că notarul C.M. a autentificat aceste acte la intervale foarte scurte de timp şi trebuia să-şi dea seama de reaua - credinţă evidentă a părţilor, mai ales în condiţiile în care preţul era neserios, în raport de preţurile practicate în zonă. De asemenea, arată că actele sunt simulate, dovadă în acest sens fiind faptul că noii proprietari nu au preluat în stăpânire spaţiul şi nu au încheiat contracte pentru furnizarea de utilităţi.
Examinând recursul declarat de petenta S.C. C. S.A. Braşov, atât sub aspectul motivelor invocate cât şi din oficiu, conform prevederilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Obligaţiile notarului public, ce decurg din legea privind activitatea notarială şi regulamentul de aplicare a acestei legi, constau în identificarea şi legitimarea părţilor, aducerea la cunoştinţa acestora a conţinutului actului, luarea semnăturilor, precum şi desluşirea raporturilor reale dintre părţi şi examinarea actului pentru a nu conţine cauze contrare legii sau a frauda legea. Pentru menţiunile privind prezenţa, identificarea părţilor şi atestarea semnăturii acestora în faţa notarului public, acesta din urmă răspunde personal, încălcarea acestor obligaţii atrăgând răspunderea penală sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) Pentru încălcarea celorlalte obligaţii menţionate, în raport de forma de vinovăţie, intenţie sau culpă, notarul public răspunde penal, pentru abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), sau neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), sau disciplinar. În speţă, din actele premergătoare nu rezultă că B.M.A., având calitatea de vânzător sau donatar, nu s-ar fi prezentat personal în faţa notarului public C.M. şi nu ar semnat actele notariale respective, astfel că nu se poate reţine că acesta din urmă nu şi-a îndeplinit obligaţiile de legitimare şi identificare a părţilor.
Pe de altă parte, în ceea ce priveşte seriozitatea sau neseriozitatea preţului, aceasta se apreciază în raport de baremurile minime şi maxime stabilite în tabelele actualizate periodic de camerele notarilor şi este atributul instanţei civile investită cu o acţiune în anularea actului, aceeaşi instanţă fiind competentă să constate şi simulaţia.
În ceea ce priveşte celelalte îndatoriri ale notarului public, nu se poate reţine că acestea le-a îndeplinit necorespunzător, deoarece a manifestat diligenţe în sensul de exista la momentul încheierii actelor fişa fiscală a imobilului, extrasul de carte funciară şi actele ce atestau proprietatea vânzătorului/donatorului. De altminteri, faţă de celelalte părţi reclamate de petentă în legătură cu încheierea actelor, s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzută de art. 215 şi art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), astfel că, neexistând elementele constitutive ale infracţiunilor de înşelăciune sau fals în declaraţii pentru părţi, nu se poate reţine conivenţa notarului public în scopul prejudicierii intereselor patrimoniale ale petentei şi nici atestarea în mod nereal a unor împrejurări pe care le-a constatat personal.
Pentru toate aceste considerente, văzând şi prevederile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentă, iar în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, o va obliga la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de petiţionara SC C. SA Braşov împotriva deciziei nr. 14 din 14 aprilie 2004 a Curţii de Apel Braşov, ca nefondat.
Obligă pe recurentă să plătească statului 800.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4897/2004. Penal. Art.278 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4899/2004. Penal. Plîngere. Recurs → |
|---|
