ICCJ. Decizia nr. 4891/2004. Penal. Art.211 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4891/2004
Dosar nr. 2188/2004
Şedinţa publică din 30 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 486 din 27 noiembrie 2003, Tribunalul Satu Mare a condamnat pe inculpatul K.A.Z. la un an închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 lit. b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 64 şi art. 71 C. pen. şi inculpatul a fost obligat să plătească statului cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că, în seara zilei de 23 ianuarie 2003, în jurul orelor 21,00, inculpatul se afla într-un bar din municipiul Satu Mare unde la o altă masă stătea celălalt coinculpat, condamnat prin aceeaşi hotărâre, dar nu a declarat recurs.
La un moment dat acesta din urmă, fără nici un motiv, a mers la masa recurentului, i-a luat şapca de pe cap, l-a lovit cu ea apoi cu piciorul în faţă după care, din jacheta sa a scos o brichetă tip pistol cu care l-a ameninţat.
După această altercaţie, în timp ce se deplasa spre ieşire, recurentul a fost chemat de celălalt şi după ce s-a aşezat la masa acestuia au consumat băuturi alcoolice.
Ulterior ei au mers la un alt bar şi au mai consumat fiecare câte o bere, iar în momentul plecării, la ieşire, observând o persoană pe care nu o cunoşteau, celălalt coinculpat a prins-o cu o mână de după gât şi a tras-o câţiva paşi unde, după ce a scos de sub haină bricheta tip pistol, a ameninţat-o, cerându-i bani.
În urma acestui fapt, victima a scos o bancnotă şi inculpaţii observând că mai are bani, sub ameninţarea celor doi a fost nevoită să-i dea lor.
Mai mult, inculpatul K.A.Z. a lovit-o cu pumnul în faţă pe partea vătămată, care a reuşit în cele din urmă să fugă şi întâlnind o patrulă a poliţiei, după ce le-a spus cele întâmplate, cei doi inculpaţi au fost prinşi.
Împotriva hotărârii Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare şi inculpatul K.A.Z. au declarat apel.
Prin Decizia nr. 54 din 25 martie 2004 a Curţii de Apel Oradea recursul Ministerului Public a fost admis, casată sentinţa, majorat pedeapsa aplicată inculpatului de la un an închisoare la 3 ani şi 6 luni închisoare şi menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii.
Prin aceeaşi decizie apelul inculpatului a fost respins.
Nemulţumit de această soluţie, inculpatul a declarat recurs.
Apărătorul recurentului a susţinut că soluţia instanţei de apel nu este legală, deoarece în mod greşit recurentul a fost condamnat.
Sub acest aspect, el a arătat că instanţa respectivă nu a interpretat corect probele administrate din care cauză nu a constatat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 46 C. pen. A solicitat admiterea recursului casarea hotărârilor şi în principal achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., cu referire la art. 46 C. pen. şi în subsidiar menţinerea sentinţei pronunţate de către prima instanţă.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 11 pct. 2 lit. a), combinat cu art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., achitarea inculpatului se pronunţă în situaţia când există vreuna din cauzele care înlătură caracterul penal al faptei.
Printre cauzele care înlătură caracterul penal al faptei sunt constrângerea fizică şi constrângerea morală.
Conform art. 46 alin. (1) şi (2) C. pen., nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală săvârşită din cauza unei constrângeri fizice sau morale exercitate prin ameninţare cu un pericol grav pentru persoana făptuitorului ori a altuia căreia acesta nu i-a putut rezista (cazul constrângerii fizice) sau care nu putea fi înlăturat în alt mod (cazul constrângerii morale).
Analizând hotărârile pronunţate se constată că starea de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost bine reţinute pe baza probelor ce au fost complet administrate şi corect interpretate.
Astfel, din declaraţiile martorilor care se coroborează cu cele relatate de victimă nu rezultă că asupra recurentului au fost exercitate constrângere fizică sau morală căreia nu i-a putut rezista sau care nu putea fi înlăturată în alt mod decât comiţând o faptă penală.
Instanţa reţine că declaraţiile martorilor şi cele ale victimei corespund realităţii, deoarece din dosar nu reiese că aceştia ar fi în duşmănie cu inculpatul şi că ar fi interesaţi să-l acuze pe nedrept.
Decizia instanţei de apel este temeinică sub aspectul reindividualizării pedepsei în sensul majorării ei.
Sub acest aspect este de menţionat că instanţa de control judiciar a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege, pericolul social sporit al infracţiunii determinat de caracterul ei calificat şi de modul cum a fost comis, precum şi persoana făptuitorului care este tânăr, fără antecedente penale, cu un nivel scăzut de instrucţie, a recunoscut şi regretat comiterea faptei, toate acestea justificând reţinerea în favoarea recurentului a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., combinat cu art. 76 lit. b) C. pen.
În ce priveşte cuantumul pedepsei stabilit de instanţa de apel, acesta reflectă pe deplin gradul de pericol social al faptei şi făptuitorului fiind necesară şi suficientă pentru a asigura rolul educativ şi de prevenire a săvârşirii altor infracţiuni aşa cum este menţionat în art. 52 C. pen.
În consecinţă recursul urmează să fie respins.
Cheltuielile efectuate de stat cu ocazia soluţionării cauzei în care se include şi onorariul apărătorului din oficiuce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei vor fi restituite de către recurent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul K.A. împotriva deciziei nr. 54 din 35 martie 2004 a Curţii de Apel Oradea, ca nefondat.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 400.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4890/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen.... | ICCJ. Decizia nr. 4894/2004. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs → |
|---|
