ICCJ. Decizia nr. 4902/2004. Penal. D328/1966. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4902/2004
Dosar nr. 3824/2004
Şedinţa publică din 30 septembrie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 261 din 10 martie 2003, Judecătoria Rădăuţi a condamnat pe inculpatul S.C. la 6 luni închisoare, respectiv un an închisoare, pentru infracţiunile de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis şi conducerea unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibaţie alcoolică mai mare decât limita legală, prevăzute de art. 36 alin. (1) şi art. 37 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966 ambele cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 83 din acelaşi cod, a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de un an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 70 din 23 ianuarie 2001 a Judecătoriei Rădăuţi, definitivă prin neapelare la 5 martie 2001.
Totodată, a descontopit această ultimă pedeapsă rezultantă de un an închisoare în componentele de 6 luni închisoare şi, respectiv, un an închisoare stabilite pentru infracţiunile prevăzute de art. 36 alin. (1) şi art. 37 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966 şi, în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, a constatat graţierea acestora.
S-a reţinut că, la 18 iunie 2002, inculpatul a condus pe drumurile publice autoturismul proprietate personală fără a poseda permis şi sub influenţa băuturilor alcoolice (alcoolemie 2,10 %0).
Tribunalul Suceava şi Curtea de Apel Suceava au respins apelul şi recursul declarate de inculpaţi.
Împotriva acestor hotărâri, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recurs în anulare, considerându-le a fi fost pronunţate cu încălcarea legii, respectiv în cauză s-au aplicat în mod greşit dispoziţiile legii de graţiere nr. 543/2002, deşi inculpatul era recidivist.
Recursul în anulare este fondat.
Conform art. 4 alin. (1) din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse, dispoziţiile art. 1 şi 2 ale acestui act normativ, nu se aplică celor condamnaţi prin infracţiuni săvârşite în stare de recidivă precum şi celor care sunt recidivişti prin condamnări anterioare. Starea de recidivă şi, respectiv, calitatea de recidivist se dobândesc la momentul săvârşirii celei de a doua fapte, indiferent de data la care acestea sunt constatate prin hotărâri judecătoreşti.
În speţă, inculpatul a fost condamnat anterior prin sentinţa penală nr. 70 din 23 ianuarie 2001, definitivă prin neapelare la 5 martie 2001, la 6 luni, respectiv, un an închisoare, pentru infracţiunile prevăzute de art. 36 alin. (1) şi art. 37 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus executarea pedepsei celei mai grele, de un an închisoare, iar în baza art. 81 şi art. 82 din acelaşi cod, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani.
În interiorul termenului de încercare care expira la 5 martie 2004, la data de 18 iunie 2002, inculpatul a comis faptele deduse judecăţii, pentru care s-a făcut în mod corect aplicarea dispoziţiilor art. 37 lit. a) C. pen. Aşadar, la data intrării în vigoare a Legii nr. 543/2002, inculpatul avea statutul de recidivist, dobândit la data săvârşirii faptelor din 18 iunie 2002, astfel că era exceptat de la graţiere, conform art. 4 din legea menţionată.
În consecinţă, după aplicarea dispoziţiilor art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei, instanţa de fond trebuia să dispună executarea pedepsei rezultante alături de pedeapsa aplicată în cauza prezentă, iar nu să aplice dispoziţiile legii de graţiere pentru pedepsele aplicate pentru faptele anterioare.
Ca atare, întrucât prin hotărârea instanţei de fond s-a făcut o greşită aplicare a legii ce n-a putut fi îndreptată în căile ordinare de atac exercitate doar de inculpat, fiind incident cazul de recurs în anulare prevăzut de art. 410 alin. (1) partea I pct. 71 C. proc. pen., Înalta Curte, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 4141 din Codul de procedură penală cu referire la art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul în anulare, va casa hotărârile atacate sub aspectul greşitei constatări a graţierii pedepselor anteriore care, prin menţinerea revocării suspendării condiţionate conform art. 83 C. pen., vor fi cumulate cu pedeapsa actuală.
Conform dispoziţiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţieîmpotriva sentinţei nr. 261 din 10 martie 2003 a Judecătoriei Rădăuţi, deciziei nr. 332 din 5 mai 2003 a Tribunalului Suceava şi deciziei nr. 556 din 9 iulie 2003 a Curţii de Apel Suceava, privind pe inculpatul S.C.
Casează hotărârile atacate cu privire la greşita constatare a graţierii pedepselor de 6 luni închisoare şi de un an închisoare, aplicate inculpatului prin sentinţa nr. 70 din 23 ianuarie 2001 a Judecătoriei Rădăuţi, dispoziţii pe care le înlătură.
Menţine, potrivit art. 83 C. pen., suspendarea condiţionată a executării pedepsei de un an închisoare la care a fost condamnat prin sentinţa nr. 70 din 23 ianuarie 2001 a Judecătoriei Rădăuţi şi dispune ca aceasta să fie executată alături de pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul urmând să execute în total 2 ani închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 400.000 lei va fi plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4901/2004. Penal. Art.184 alin.2, 4 c.pen.... | ICCJ. Decizia nr. 4906/2004. Penal. Cont.exec. Recurs → |
|---|
