ICCJ. Decizia nr. 500/2004. Penal. Art.197 alin.2, 211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 500/2004
Dosar nr. 5484/2003
Şedinţa publică din 28 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 555 din 24 septembrie 2003, Tribunalul Constanţa a dispus condamnarea inculpatului C.A. la:
- 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;
- 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;
- 10 ani închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) şi b) şi alin. (21) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, pedeapsă ce va fi executată.
În baza art. 61 alin. (1) C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată privind pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală 297 din 4 decembrie 1997 a Tribunalului Constanţa rămasă definitivă, şi contopeşte restul ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară (un an, 11 luni şi 16 zile), cu pedeapsa de 10 ani închisoare şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, în pedeapsa cea mai grea la care se adaugă un spor de 3 ani închisoare având în final de executat 13 ani de închisoare plus pedeapsa interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.
Aceeaşi instanţă a dispus achitarea inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 201 C. pen.
S-a dedus din pedeapsă timpul arestării preventive.
S-a lua act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Instanţa de fond a reţinut că, inculpatul a pătruns în curtea şi locuinţa numitei N.M. (77 ani) fără consimţământul acesteia, după care prin ameninţare şi constrângere a avut raporturi sexuale normale şi anormale (orale şi anale), iar ulterior i-a sustras o veioză şi un aparat telefonic.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel inculpatul susţinând nevinovăţia, susţinând că nu se face vinovat de săvârşirea faptelor şi parchetul care a cerut schimbarea încadrării juridice a faptelor de violare de domiciliu şi tâlhărie, într-o singură faptă de tâlhărie din locuinţă.
Prin Decizia penală nr. 362/ P din 11 noiembrie 2003, Curtea de Apel Constanţa a admis ambele apeluri şi a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor prevăzute de art. 192 alin. (2) şi art. 211 alin. (2) lit. a) şi b) şi alin. (21) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., într-o singură infracţiune prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) şi b) şi alin. (21) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. a) text în baza căruia l-a condamnat la 10 (zece) ani închisoare, cu aplicarea art. 33 lit. a), art. 34 lit. a) C. pen., inculpatul având de executat pedeapsa de 10 ani închisoare sporită cu 3 ani închisoare, în total 13 ani închisoare.
Împotriva acestei decizii penale, inculpatul a formulat recurs cerând achitarea sa, susţinând nevinovăţia sa în săvârşirea faptei, iar în subsidiar reducerea pedepsei şi înlăturarea sporului aplicat.
Recursul este nefondat.
Instanţele au stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, încadrând corespunzător din punct de vedere juridic fapta comisă.
Apărarea inculpatului, în sensul că nu se face vinovat de săvârşirea faptei este neîntemeiată şi urmează a fi înlăturată.
Astfel, deşi inculpatul nu a recunoscut faptele reţinute, vinovăţia a fost stabilită pe baza declaraţiilor date de partea vătămată, inculpatului şi ale martorilor, coroborate cu constatările percheziţiei domiciliare şi raportul tehnico – ştiinţifică, precum şi raportul de constatare medico – legal, probe din care rezultă că inculpatul este autorul faptei.
Sub aspectul individualizării pedepsei se constată că, faţă de gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârşite, împrejurările şi modalităţile de comitere, urmările produse, vârsta victimei, cât şi datele ce caracterizează persoana inculpatului, care a mai fost condamnat, pentru două infracţiuni de furt, una de tâlhărie şi două infracţiuni de viol şi perversiuni sexuale, pedeapsa aplicată este necesară în scopul reeducării acestuia, încât reducerea şi înlăturarea sporului de pedeapsă aplicat nu se justifică.
Examinând hotărârile şi în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se constată că nu sunt alte cazuri, care luate în considerare de instanţă din oficiu, să conducă la casarea hotărârilor pronunţate.
Pentru considerentele sus-arătate în temeiul, prevederilor art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., Curtea, va respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat şi deducerea detenţiunii conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.A. împotriva deciziei penale nr. 362/ P din 11 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Constanţa.
Deduce din pedeapsă timpul arestării preventive a inculpatului de la 17 decembrie 2002 la 28 ianuarie 2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 497/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 501/2004. Penal. Art.215 alin.3, 5 c.pen.... → |
|---|
