ICCJ. Decizia nr. 5041/2004. Penal. Art.257 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5041/2004
Dosar nr. 4503/2003
Şedinţa publică din 6 noiembrie 2003
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 265 din 14 mai 2003, Tribunalul Galaţi a condamnat pe inculpata A.S. la pedeapsa de 2 ani şi 10 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a menţinut starea de arest a inculpatei şi s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 26 septembrie 2002 la zi.
În baza art. 257 alin. (2), cu referire la art. 256 alin. (2) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpată a sumei de 30.000.000 lei şi 1.300 dolari S.U.A. sau echivalentul în lei, la cursul B.N.R., la data executării măsurii confiscării.
Pentru a pronunţa astfel, s-a reţinut. în fapt, în esenţă, că inculpata A.S. a lucrat la grefieră la Judecătoria Galaţi în perioada 1992 – 2000.
Denunţătorul S.R., împreună cu concubina sa S.M. erau administratori la o societate comercială din comuna Munteni, judeţul Galaţi, iar în anul 1997 au fost cercetaţi în dosarul nr. 665/1997 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecuci pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, emiţându-se rechizitoriul şi fiind trimişi în judecată la Judecătoria Tecuci unde s-a format dosarul nr. 6585/1997. S-a pronunţat o primă sentinţă penală de condamnare, care a fost desfiinţată de Tribunalul Galaţi prin admiterea apelului declarat de inculpaţi, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Tecuci.
Rejudecând cauza, inculpaţii S.R. şi S.M. au fost condamnaţi prin sentinţa penală nr. 144 din 10 februarie 21999 în dosarul nr. R/3000/1998 pentru infracţiunea de evaziune fiscală, sentinţă atacată din nou cu apel, cauza fiind înregistrată la Tribunalul Galaţi sub nr. 775/1999.
Inculpata A.S. l-a contactat pe denunţătorul S.R. şi i-a spus că judecătorul de şedinţă R.A., care face parte din completul de judecată doreşte să îmbunătăţească situaţia juridică atât lui cât şi concubinei, dar în schimbul unei sume de bani.
Denunţătorul a fost de acord şi după ce a făcut schimb de numere de telefon cu inculpata, au stabilit ca în timpul convorbirilor telefonice să folosească expresia „o prăjitură", două prăjituri etc., aceasta reprezentând echivalentul sumei de 10.000.000 lei.
Denunţătorul i-a relatat concubinei aspectul discutat şi în timp ce se îndreptau spre locuinţa lor din comuna Munteni, cu autoturismul, au fost contactaţi telefonic de inculpată care a pretins o sumă ce trebuie să fie destul de mare.
În aceeaşi zi, denunţătorul a împrumutat suma de 40.000.000 lei,
s-a întors la Galaţi şi a urcat în biroul inculpatei care a reafirmat că are influenţă asupra judecătoarea R.A., că în schimbul unei sume de bani va interveni pe lângă aceasta pentru a pronunţa o soluţie favorabilă şi a pretins suma de 30.000.000 lei, pe care a şi primit-o.
Denunţătorul S.R. îşi procurase un reportofon şi a înregistrat convorbirea pe care a avut-o cu inculpata şi când aceasta i-a pretins suma de 30.000.000 lei.
Din actele dosarului rezultă că în ziua de 18 noiembrie 1999, denunţătorul a avut termen de judecată în dosarul nr. 775/1999 şi din completul de judecată făcea parte şi judecătoarea R.A.
Ulterior, inculpata l-a contactat telefonic pe denunţător aproape la fiecare termen şi, în mod repetat, a mai pretins şi primit sumele de 800 dolari S.U.A. şi 500 dolari S.U.A., afirmând că le va oferi membrilor completului.
De asemenea, inculpata a mai pretins şi suma de 300 dolari S.U.A. pentru a o da grefierilor în scopul întârzierii circulaţiei dosarului, sumă cu privire la care nu s-a reţinut că a fost primită.
Situaţia de fapt expusă a fost stabilită pe baza probelor administrate în cauză, respectiv declaraţiile martorilor S.R., S.M., M.C., N.I. şi S.M., ultimii trei martori participând la discuţii între inculpată şi denunţător sau înregistrând aceste discuţii, probe ce se coroborează cu declaraţiile inculpatei care a recunoscut, în parte, faptele imputate.
Prin Decizia penală nr. 486/ A din 4 septembrie 2003, Curtea de Apel Galaţi a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpată şi prin care solicita reducerea pedepsei sub limita minimă prevăzută de lege, prin reţinerea în favoarea sa a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen.
Împotriva hotărârilor pronunţate, inculpata a declarat recurs, invocând dispoziţiile art. 3859 pct. 21, art. 3859 alin. (2) şi art. 3859 pct. 3 C. proc. pen.
Astfel, inculpata susţine că, deşi la termenul din data de 11 aprilie 2003, instanţa de fond a dispus citarea denunţătorului şi aducerea sa cu mandat, la termenul din 12 mai 2003 s-a trecut la judecarea cauzei în lipsa lui.
De asemenea, s-a soluţionat greşit latura civilă a cauzei, deispunându-se confiscarea sumei de 1.300 dolari S.U.A., deşi în considerente se face vorbire de încă o sumă de 300 dolari S.U.A. ce nu se regăseşte în dispozitiv.
În sfârşit, instanţa de fond nu a fost compusă potrivit legii, judecând cauza în complet compus din doi judecători, deşi trebuia complet dintr-un singur judecător, motive pentru care solicită casarea hotărârilor şi trimiterea dosarului spre rejudecare la instanţa de fond, urmând a se dispune punerea de îndată în libertate a inculpatei.
Recursul este nefondat.
Verificând actele dosarului în raport de probele administrate, se constată că instanţele au stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatei, au dat încadrarea juridică corespunzătoare şi au aplicat o pedeapsă just individualizată, în raport de dispoziţiile art. 72 şi art. 52 C. pen.
Prima critică formulată de inculpată nu poate fi primită, având în vedere că art. 3859 pct. 21 C. proc. pen., se referă la împrejurarea în care judecata în primă instanţă sau apel a avut loc fără citarea legală a unei părţi sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate.
În speţă, S.R. nu este parte în proces ci martor, acesta a fost citat pentru termenul din 12 mai 2003, nu s-a prezentat, iar apărătorul inculpatei a declarat că renunţă la audierea martorului pentru a nu se mai tergiversa cauza, astfel că s-a făcut aplicarea art. 327 alin. (3) C. proc. pen.
În ceea ce priveşte cea de a doua critică, aceasta nu poate viza modul de soluţionare a laturii civile pentru că, în cauză nu există o latură civilă, măsura confiscării ţinând de latura penală şi fiind reglementată de art. 257 alin. (2), cu referire la art. 256 alin. (2) C. pen. Pe de altă parte, corect instanţele au dispus confiscarea numai a sumelor de 30.000.000 lei şi 1.300 dolari S.U.A. (800 + 500 dolari S.U.A.) cu privire la care s-a dovedit primirea de către inculpată. În fine, chiar dacă instanţele ar fi greşit, omiţând să dispună şi confiscarea sumei de 300 dolari S.U.A., această măsură nu se putea lua, fiind în defavoarea inculpatei, în propria cale de atac.
Nici ultima critică nu este întemeiată, instanţa de fond judecând cauza în complet de doi judecători, legal constituit.
Examinând cauza şi în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se constată că nu sunt alte cazuri care, luate în considerare de instanţă din oficiu, să conducă la casarea hotărârilor pronunţate.
Aşa fiind, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpată.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din durata pedepsei, timpul arestării preventive de la 26 septembrie 2002 la zi.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpata A.S. împotriva deciziei nr. 486 din 4 septembrie 2003 a Curţii de Apel Galaţi, ca nefondat.
Compută din pedeapsa aplicată inculpatei, durata arestării preventive de la 26 septembrie 2002 la zi.
Obligă pe recurentă să plătească statului 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5035/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 505/2004. Penal. Lg.143/2000. Recurs → |
|---|
