ICCJ. Decizia nr. 949/2004. Penal. Art.174 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 949/2004
Dosar nr. 4638/2003
Şedinţa publică din 18 februarie 2004
Asupra recursului de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 190/ F din 8 aprilie 2003, pronunţată în dosarul nr. 1350/P/2002, Tribunalul Galaţi a condamnat pe inculpata C.A. la pedeapsa de 13 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârşirea infracţiunii de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen.
În baza art. 319 alin. (1) C. pen., a condamnat pe aceeaşi inculpată la pedeapsa de 2 ani închisoare, constatând graţiată integral şi condiţionat această pedeapsă în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002.
S-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa de 13 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor menţionate, aplicându-se art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A fost menţinută starea de arest a inculpatei şi s-a dedus din pedeapsă perioada executată de la 10 februarie 2002 la zi.
S-a constatat că P.V., fiica victimei, nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Instanţa a reţinut că, în luna decembrie 2000, victima S.M. a primit în gazdă, cu titlu de chiriaşi pe inculpata C.A. şi pe concubinul său L.N., fără a încheia un contract, cu obligaţia de a o ajuta la treburile gospodăreşti. Ulterior martorul L.N. s-a mutat din locuinţă, rămânând în imobil victima şi inculpata.
După plecarea victimei în vizită la fiica sa P.V., în Canada, inculpata a adus în apartament pe fiul său P.V.T.
În luna octombrie 2001, victima s-a întors din Canada, aducând cu ea două geamantane în care avea covoare persane şi două pături.
Întrucât inculpata nu avea bani a început să împrumute de la victimă diverse sume în valută, în luna ianuarie 2001 primind 100 de dolari S.U.A. cu obligaţia de a-i restitui în termen de 30 de zile.
Ulterior victima s-a plâns vecinilor săi R.C. şi L., precum şi V.P. (persoane audiate în calitate de martori) că îi dispar sume de bani din casă, iar ea bănuieşte că inculpata este autoarea furturilor.
Nemulţumită că inculpata nu i-a restituit nici suma împrumutată, victima i-a pus în vedere inculpatei ca împreună cu fiul ei să părăsească locuinţa şi să-şi caute o altă gazdă, avertizând-i că nu le va permite să intre în apartament dacă nu-i va restitui împrumutul. Din această cauză, între victimă şi inculpată au existat discuţii contradictorii şi s-a creat o stare de tensiune, ultimele certuri având loc în seara zilei de 4 februarie 2002, în prezenţa fiului inculpatei P.V., când victima i-a somat să-i restituie împrumutul şi să părăsească urgent locuinţa. După discuţii, victima şi inculpata au mers în dormitor, unde aveau paturi separate, iar martorul P.V. a rămas în sufragerie.
A doua zi, la 6,30 P.V. a plecat la serviciu, iar inculpata a rămas în cameră cu victima.
Pe fondul ameninţărilor cu evacuarea şi al discuţiilor privind restituirea împrumutului, inculpata a comprimat căile respiratorii ale victimei, provocând decesul acesteia.
În jurul orelor 8,00, pentru a-şi crea un alibi, inculpata a mers la sediul Poliţiei Galaţi, pentru a se interesa de stadiul cercetărilor în cauza cu B.P. Dunărea.
Când s-a întors, a înfăşurat cadavrul victimei cu o pătură de culoare bej, l-a introdus într-un geamantan marca „Unicorn de culoare maro, de 80/75 cm, cu rotile. În jurul orelor 10,30, a dus cadavrul în imobilul din str. Movilei din Galaţi.
În jurul orelor 11,00, a coborât cu liftul, a ieşit în stradă, unde a oprit un microbuz maxi-taxi, rugând o persoană să o ajute să urce geamantanul în maşină.
Ajunsă în dreptul străzii Morilor, inculpata a rugat şoferul să oprească şi cu ajutorul aceleiaşi persoane a coborât geamantanul din microbuz, pe care l-a transportat în imobilul de pe str. Movilei, după care s-a reîntors la poliţie, unde a dat relaţii în dosarul privind B.P. Dunărea.
În jurul orelor 15,30, inculpata s-a întors în apartamentul victimei, unde l-a găsit pe fiul său, martorul P.V., care s-a interesat de victimă, inculpata spunându-i că este plecată la vecini.
Întrucât martora P.V. observase dispariţia victimei, în ziua de 6 februarie 2002, inculpata a mers la secţia 1 de poliţie, unde a anunţat dispariţia acesteia fără a lăsa vreo sesizare scrisă.
Pentru a scăpa de cadavru, în seara zilei de 7 februarie 2002, inculpata a hotărât să-l incinereze, şi în acest sens s-a deplasat în str. Movilei, unde-l lăsase şi a mers cu geamantanul la ghena de gunoi de pe aceeaşi stradă, în spatele Casei de Cultură, unde i-a dat foc aprinzând iniţial câteva cartoane. Victima a fost găsită carbonizată în poziţia „decubit dorsal" în scheletul metalic al unui geamantan cu dimensiunile 80/75 cm. S-au găsit emblema metalică a geamantanului „Unicorn" şi fragmente din pătura de culoare galben-muştar, precum şi un fragment din cureaua geamantanului din vinilin.
Medicii legişti au constatat că moartea a survenit datorită asfixierii mecanice, prin comprimarea căilor respiratorii superioare (sugrumare, strangulare). S-a mai constatat că arsurile, calcinările şi distrugerile membrelor s-au produs post-mortem.
În urma verificărilor făcute în apartamentul victimei, s-a constatat lipsa unei pături de culoare galben muştar şi a unui geamantan.
Deşi inculpata nu a recunoscu faptele, a precizat că a avut discuţii contradictorii cu victima având ca obiect împrumutul nerestituit de 100 dolari S.U.A.
Instanţa de fond şi-a întemeiat soluţia pe declaraţiile martorilor P.M., care a văzut-o pe inculpato transportând până la microbuz un geamantan mare, fiind ajutată de o persoană, C.I. (care a văzut o femeie dând foc unei valize la ghena de gunoi, N.V. şi Z.F. (lucrători de poliţie care au confirmat că este posibil ca persoanele chemate să intre şi să iasă din sediul poliţiei, dacă anchetatorii sunt ocupaţi), B.G. (care a văzut o femeie punând cartoane pe foc la ghena de gunoi), G.L. (care a declarat că a văzut-o pe inculpată la data de 7 februarie 2002, seara, venind din spatele Casei de Cultură, murdară de funingine pe mâini şi spălându-se cu apa luată de la Consignaţie), R.E. (care a confirmat că inculpata i-a cerut apă, iar ea i-a dat o sticlă din plastic sfătuind-o să ceară apă de la o familie de turci.
De asemenea, au fost audiaţi martorii P.G. care a confirmat că inculpata trăgea o valiză grea în dimineaţa zilei de 5 februarie 2002, C.O. (care a văzut-o pe inculpată în seara zilei de 7 februarie 2002 îndreptându-se spre ghena de gunoi cu o sticlă din plastic şi spunându-i martorului că vrea să se spele pe mâini), C.V., care a văzut-o pe inculpată, vecina sa ducând o valiză mare în imobilul din str. Morilor.
Împotriva acestei sentinţe, inculpata a declarat apel, solicitând achitarea sa.
Prin Decizia penală nr. 543 din 26 septembrie 2003, Curtea de Apel Galaţi a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpată.
Inculpata C.A. a declarat recurs împotriva deciziei menţionate solicitând casarea ambelor hotărâri şi achitarea sa, susţinând că nu este vinovată.
În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei prin aplicarea circumstanţelor atenuante.
Examinând recursul, Înalta Curte constată că este fondat, numai cu privire la reţinerea infracţiunii de profanare de morminte, pentru care urmează a se casa cele două hotărâri pronunţate şi a se dispune achitarea inculpatei, nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, pentru argumentele ce urmează:
Potrivit art. 319 C. pen., profanarea prin orice mijloace a unui mormânt ori a unui cadavru constituie infracţiune.
Intenţia infracţională trebuie să vizeze o lipsă de respect faţă de defunct, iar nu aceea de a ascunde urmele unei infracţiuni, scop urmărit în cauză de inculpată. Or, este evident că inculpata a dat foc cadavrului nu pentru a-şi manifesta lipsa de respect ori pentru a-l batjocori, ci pentru a ascunde urmele infracţiunii, sperând că nu va putea fi identificat cadavrul şi astfel, fapta sa nu va putea fi descoperită.
Lipsind intenţia infracţională cerută de dispoziţiile art. 319 C. pen., instanţele au condamnat greşit pe inculpată pentru această faptă. Achitarea inculpatei pentru infracţiunea prevăzută de art. 319 C. pen., se va dispune în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. Ca urmare, se va înlătura aplicarea în cauză a Legii nr. 543/2002.
Cu privire la condamnarea inculpatei pentru infracţiunea de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., hotărârile ambelor instanţe sunt temeinice şi legale atât sub aspectul reţinerii vinovăţiei inculpatei, cât şi sub aspectul individualizării pedepsei aplicate.
Astfel, potrivit art. 69 C. proc. pen., declaraţiile învinuitului sau ale inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
Or, declaraţiile inculpatei, prin care aceasta nu recunoaşte săvârşirea faptei de omor, nu se coroborează cu nici una dintre probele efectuate în cauză, dimpotrivă, sunt în totală discordanţă cu situaţia de fapt dovedită prin probele administrate în tot cursul procesului penal, care atestă săvârşirea faptei de omor de către inculpată.
Împrejurarea că inculpata nu ar fi avut nici un motiv să omoare victima, deşi urma să plece din casa acesteia, iar împrumutul acordat nu fusese restituit, nu este de natură a demonstra nevinovăţia inculpatei şi de a o exonera de răspundere penală, cât timp împotriva sa există probe evidente în sensul că inculpata a săvârşit fapta (chiar dacă, în opinia inculpatei, nu ar exista mobilul crimei).
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va scade din pedeapsa aplicată inculpatei, perioada arestării preventive de la 10 februarie 2002 la zi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpata C.A. împotriva deciziei penale nr. 543 din 26 septembrie 2003 a Curţii de Apel Galaţi.
Casează hotărârea atacată, precum şi sentinţa penală nr. 190 din 8 aprilie 2003 a Tribunalului Galaţi, numai cu privire la reţinerea infracţiunii de profanare de morminte, prevăzută de art. 319 C. pen.
Înlătură aplicarea în cauză a Legii nr. 543/2002.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., achită pe inculpata C.A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 319 C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei perioada arestării preventive de la 10 februarie 2002 la 18 februarie 2004.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 493/2004. Penal. Recuzare. Recuzare | ICCJ. Decizia nr. 496/2004. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
