ICCJ. Decizia nr. 496/2004. Penal. încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 496/2004
Dosar nr. 474/2004
Şedinţa publică din 28 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1181 din 4 decembrie 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, l-a condamnat pe inculpatul B.C. la 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 22 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. şi la 6 luni închisoare, în baza art. 293 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), inculpatul urmând să execute pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 64 şi art. 71 C. pen.
A fost dedusă prevenţia de la 4 octombrie 2003 şi menţinută măsura arestării preventive.
S-a reţinut, în fapt, că în noaptea de 9 iulie 2003, inculpatul B.C., împreună cu alţi făptuitori, a deposedat de mai multe bunuri pe partea vătămată J.C. prin punerea acesteia în imposibilitate de a se apăra şi, ulterior, fiind depistat de organele de poliţie, şi-a declinat o identitate falsă, afirmând că se numeşte E.G.
Împotriva acestei hotărâri inculpatul a declarat apel, formându-se dosarul nr. 141/2004 al Curţii de Apel Bucureşti.
Prin încheierea din 21 ianuarie 2004, instanţa de apel a dispus, în baza art. 160b alin. (3) C. proc. pen., menţinerea arestării preventive a inculpatului, stabilind termen pentru judecarea apelului la 29 ianuarie 2004.
Împotriva acestei încheieri, inculpatul B.C. a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii şi revocarea arestării preventive.
Verificând hotărârea atacată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul nu este fondat.
Aşa cum corect a reţinut şi instanţa de apel, inculpatul a săvârşit o infracţiune care prezintă, generic şi concret, un ridicat grad de pericol social, iar temeiul avut în vedere la luarea măsurii privative de libertate, art. 148 lit. h) C. proc. pen., nu s-a schimbat, impunându-se în continuare menţinerea acestei măsuri.
Se are în vedere că inculpatul provine dintr-o familie dezorganizată, sustrăgându-se autorităţii tatălui, căruia i-a fost încredinţat şi ignorând şi încercările mamei de a-l educa, astfel că şi-a făcut un anturaj de tineri cu tulburări de comportament, împreună cu care a comis infracţiuni.
De altfel, în anul 2001, inculpatul a mai fost condamnat la 2 ani şi 6 luni închisoare tot pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
Datele sus-arătate, rezultate din ancheta socială şi cazierul judiciar, coroborate cu cele din cauza în care în prezent este inculpat, se constituie în probe certe că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Faţă de cele ce preced, recursul inculpatului urmează să fie respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.C. împotriva încheierii din 21 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. 141/2004.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 949/2004. Penal. Art.174 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 497/2004. Penal → |
|---|
