ICCJ. Decizia nr. 501/2004. Penal. Art.215 alin.3, 5 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 501/2004
Dosar nr. 4649/2003
Şedinţa publică din 28 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Prahova, prin sentinţa penală nr. 264 din 24 iunie 2003, condamnă pe inculpatul G.R. la:
a) 4 ani de închisoare şi 3 ani interzicerea unor drepturi, pentru infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 12 din Legea nr. 87/1994;
b) 2 ani de închisoare şi un an interzicerea unor drepturi, pentru infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 11 din Legea nr. 87/1994;
c) 2 ani de închisoare şi un an interzicerea unor drepturi, pentru infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994;
d) 2 ani de închisoare şi un an interzicerea unor drepturi, pentru infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 14 din Legea nr. 87/1994;
e) un an şi 6 luni de închisoare, pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 din cod;
f) 2 ani de închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 40 alin. (2) din Legea contabilităţii nr. 82/1991, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
g) 2 ani de închisoare, pentru infracţiunea de înşelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prevăzută de art. 297 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), pedeapsa graţiată prin efectul Legii nr. 543/2002.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., celelalte pedepse privative de libertate sunt contopite în cea mai grea, inculpatul urmând să execute 4 ani de închisoare şi 3 ani interzicerea unor drepturi.
Inculpatul este menţinut în stare de arest, iar din durata pedepsei i se deduce detenţia preventivă, de la 7 ianuarie 2002 până la zi.
Conform art. 118 lit. d) C. pen., se confiscă de la inculpat suma de 1.955.307.720 lei, obţinută din comercializarea produselor petroliere.
Este menţinută măsura sechestrului asigurător.
Inculpatul este obligat să plătească Ministerului Finanţelor suma de 4.521.003.018 lei despăgubiri civile, în solidar cu S.C. D.V.I.E. S.R.L. Ploieşti, parte civilmente responsabilă.
De asemenea, inculpatul este obligat la 5.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că, în perioada 2000 - 2002, inculpatul, asociat al S.C. D.V.I.E. S.R.L. Ploieşti, a comercializat importante cantităţi de produse petroliere, sustrăgându-se, însă, controlului organelor de specialitate, nedepunând declaraţiile privind obligaţiile de plată la bugetul de stat, nedepunând deconturile de T.V.A. şi bilanţurile contabile, actele privind aprovizionările şi livrările produselor comercializate.
După începerea cercetărilor, inculpatul a „cesionat", fictiv, capitalul social al firmei şi a distrus, prin incendiere, evidenţa contabilă a societăţii.
Prin reconstituirea evidenţei contabile s-a stabilit că inculpatul a valorificat 952.480 kg combustibil lichid uşor, 48.280 kg motorină şi 22.980 kg benzină, obţinând un venit, ilicit, de aproape două milioane lei, sumă pe care nu a evidenţiat-o în contabilitate şi s-a sustras de la plata impozitelor şi taxelor datorate statului.
Inculpatul declară apel, cerând exonerarea de răspundere pentru infracţiunea prevăzută de art. 40 din Legea nr. 82/1991 şi reducerea pedepsei.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia penală nr. 439 din 6 octombrie 2003, respinge, ca nefondat, apelul.
Prin recursul de faţă, inculpatul critică Decizia, reiterând cererea de redozarea pedepsei.
Critica nu este întemeiată.
Prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, pe care a calificat-o corespunzător şi a dozat just pedeapsa aplicată inculpatului, ţinând seama de toate criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Nu sunt temeiuri de reducere a acestei pedepse. Faptele inculpatului sunt numeroase şi grave.
Din oficiu, nu se constată motive de casare care să fie luate în examinare din oficiu.
Aşa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Decizia atacată va fi menţinută prin respingerea recursului, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.R. împotriva deciziei penale nr. 439 din 6 octombrie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti.
Deduce din pedeapsă timpul reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la 7 ianuarie 2002 la 28 ianuarie 2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 500/2004. Penal. Art.197 alin.2, 211 alin.2... | ICCJ. Decizia nr. 503/2004. Penal. Art.257 c.pen. Recurs → |
|---|
