ICCJ. Decizia nr. 5030/2004. Penal. Recurs in anulare. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5030/2004
Dosar nr. 4774/2004
Şedinţa publică din 6 octombrie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 698 din 22 mai 2002 a condamnat, printre alţii, pe inculpatul B.V. la un an şi 5 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 şi art. 209 alin. (1), cu aplicarea art. 75 lit. c) şi art. 37 C. pen. şi art. 74 – art. 76 C. pen.
În baza art. 864 C. pen., s-a revocat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 7 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 731 din 28 iunie 2000 a Judecătoriei Paşcani, pe care a adăugat-o la pedeapsa din prezenta cauză, în final, inculpatul urmând să execute 2 ani închisoare.
S-a reţinut că, la 21 ianuarie 2001, inculpatul B.V., împreună cu B.C., C.M. şi M.I. (condamnaţi în cauză) au sustras mai multe bunuri în valoare de 2.143.738 lei din triajul Paşcani, aparţinând G.A.A.F. – Agenţia teritorială Iaşi.
Prin Decizia penală nr. 229 din 18 februarie 2003, Tribunalul Iaşi a respins apelul declarat de acest inculpat.
Recursul declarat de inculpatul B.V. a fost admis prin Decizia penală nr. 1001 din 28 octombrie 2003 a Curţii de Apel Iaşi şi rejudecând cauza, în limitele casării, s-au repus în individualitatea lor pedepsele de câte un an şi 5 luni închisoare (stabilită în prezenta cauză) şi cea de 7 luni închisoare (aplicată prin sentinţa penală nr. 731 din 28 iunie 2000 a Judecătoriei Paşcani, definitivă prin neapelare), iar în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 s-a constatat graţiată în totalitate pedeapsa de 7 luni închisoare, dispunându-se ca inculpatul să execute doar pedeapsa de un an şi 5 luni închisoare.
Împotriva hotărârii de mai sus, hotărâre definitivă, s-a introdus recurs în anulare prin care s-a susţinut că, instanţa de recurs a pronunţat o hotărâre contrară art. 4 alin. (1) din Legea nr. 543/2002 prin care se exceptează de la graţiere cei condamnaţi pentru infracţiuni săvârşite în stare de recidivă.
În drept, au fost invocate prevederile art. 409 şi art. 410 alin. (1) pct. 71 teza I C. proc. pen. şi în baza cărora vor fi examinate hotărârile atacate.
Recursul în anulare dedus judecăţii este fondat pentru cele ce urmează.
Este de observat că, în spiritul şi litera art. 37 C. pen., recidiva se dobândeşte la momentul săvârşirii celei de-a doua fapte, intenţionate, indiferent de data la care aceasta se constată prin hotărâre judecătorească.
Din cazierul judiciar rezultă că, inculpatul B.V. a fost anterior condamnat prin sentinţa penală nr. 732 din 18 iunie 2000, definitivă prin neapelare, la 7 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 264 C. pen., iar în baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 7 luni.
Cum termenul de încercare expira pentru pedeapsa de 7 luni închisoare la 9 februarie 2003, iar la 21 ianuarie 2001, inculpatul a săvârşit cea de-a doua infracţiune intenţionată dedusă judecăţii şi pentru care pedeapsa prevăzută de lege este închisoare mai mare de un an, în mod just instanţa de fond a reţinut dispoziţiile art. 37 lit. a) C. pen. şi a revocat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 7 luni închisoare.
În aceste condiţii la 4 octombrie 2002 (când a intrat în vigoare Legea nr. 543/2002) inculpatul B.V. avea statut de recidivist şi în consecinţă, potrivit art. 4 din aceeaşi lege, nu putea beneficia de clemenţa legiuitorului pentru pedeapsa anterioară de 7 luni închisoare.
Şi deşi instanţa de recurs a menţinut corect dispoziţiile art. 37 lit. a) C. pen., în mod inexplicabil a dispus nelegal graţierea pedepsei anterioare.
Aşa fiind, pentru considerentele expuse, hotărârea pronunţată în recurs este nelegală şi în consecinţă, în temeiul art. 4141 C. proc. pen., combinat cu art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., rejudecând cauza în limitele casării, vor fi menţinute hotărârile pronunţate în primă instanţă şi în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva deciziei penale nr. 1001 din 28 octombrie 2003 a Curţii de Apel Iaşi, privind pe inculpatul B.V.
Casează Decizia atacată şi menţine sentinţa penală nr. 698 din 22 mai 2002 a Judecătoriei Paşcani şi Decizia penală nr. 229 din 18 februarie 2003 a Tribunalului Iaşi, cu privire la acest inculpat.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5029/2004. Penal. Art.254alin1,2 c. pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5033/2004. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
