ICCJ. Decizia nr. 5026/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5026/2004
Dosar nr. 2712/2004
Şedinţa publică din 6 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 348 din 11 martie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului din infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (2) lit. a), cu aplicarea art. 13 şi art. 99 şi următoarele C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d) şi e), cu aplicarea art. 13 şi art. 99 şi următoarele C. pen.
În baza art. 211 alin. (2) lit. d) şi e), cu aplicarea art. 13, art. 99 şi următoarele C. pen., l-a condamnat pe inculpatul I.G.R. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare sub supraveghere pe un termen de încercare de 4 ani şi 6 luni, conform art. 862 C. pen.
S-a pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 863 şi art. 864 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia de la 5 decembrie 2000 la 6 decembrie 2000.
s-a luat act că partea vătămată C.C. nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul fiind acoperit integral prin restituire.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
S-a reţinut că, în seara zilei de 29 noiembrie 2000, inculpatul I.G.R., împreună cu o altă persoană, necunoscută, identificată doar sub porecla de P., au deposedat, prin ameninţare pe partea vătămată C.C. de o pereche de pantofi sport marca Puma, în valoarea de 1.300.000 lei.
Împotriva acestei sentinţe inculpatul a declarat apel, solicitând desfiinţarea hotărârii şi, în fond, achitarea în temeiul art. 11 pct. 2, raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. În subsidiar, a solicitat redozarea pedepsei prin aplicarea de largi circumstanţe atenuante.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I-a penală, prin Decizia penală nr. 257 din 13 aprilie 2004, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, obligându-l la plata cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului pentru apărarea din oficiu, care se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul I.G.R. care, prin apărătorul său, a reiterat motivele din apel.
Recursul este nefondat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că instanţele au stabilit, în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului I.G.R., în săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d) şi e), cu aplicarea art. 13, art. 99 şi următoarele C. pen.
Astfel este dovedit, în baza declaraţiilor părţii vătămate şi a martorului M.E., coroborate cu declaraţia inculpatului, că acesta din urmă, în seara zilei de 29 noiembrie 2000, a deposedat, prin ameninţare pe partea vătămată de o pereche de pantofi sport.
De altfel, inculpatul, în faza de urmărire penală a recunoscut săvârşirea faptei.
Având în vedere aceste probe, în mod corect, instanţele de fond a condamnat pe inculpat pentru săvârşirea infracţiunii sus-menţionate, iar instanţa de apel a menţinut hotărârea de condamnare.
Stabilită fiind vinovăţia inculpatului, instanţa de fond a aplicat acestuia o pedeapsă just individualizată, în conformitate cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi proporţională cu pericolul social al faptei comise.
Pentru considerentele arătate, având în vedere că verificând Decizia atacată în raport cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existenţa şi a altor motive care să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de inculpat este nefondat şi va fi respins, ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.G.R. împotriva deciziei penale nr. 257 din 13 aprilie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5025/2004. Penal. Art.211 alin.2 c. pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5027/2004. Penal. Art.215 c.pen. Recurs → |
|---|
