ICCJ. Decizia nr. 5059/2004. Penal. Art.250 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5059/2004
Dosar nr. 5536/2003
Şedinţa publică din 7 octombrie 2004
Deliberând asupra cauzei penale de faţă;
Din actele dosarului, rezultă următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 46 pronunţată la data de 12 februarie 2003, în dosarul penal nr. 212/2002, Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, conform art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată prin actul de sesizare a instanţei, faptelor inculpaţilor:
1. col. rez. S.I. din infracţiunea de tortură, prevăzută de art. 2671 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în două instigări la infracţiunea de purtare abuzivă, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 250 alin. (2) C. pen., şi o infracţiune de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
2. col. A.V., din infracţiunea de tortură, prevăzută de art. 2671 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în trei infracţiuni de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
3. lt. col. T.G. din infracţiunea de tortură, prevăzută de art. 2671 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunea de purtare abuzivă prevăzută de art. 250 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
4. mr. rez. P.P.P. din infracţiunea de tortură, prevăzută de art. 2671 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în două infracţiuni de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
5. col. rez. S.N. din infracţiunea de tortură, prevăzută de art. 2671 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în trei infracţiuni de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (2) C. pen. şi o infracţiune de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), toate cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
6. sg. ang. rez. T.I., din infracţiunea de tortură, prevăzută de art. 2671 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în trei infracţiuni de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), combinat cu art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen., cu referire la art. 181 C. pen., inculpatul col. rez. C.I.M. a fost achitat pentru infracţiunea de tortură, prevăzută de art. 2671 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În temeiul art. 7 din Legea nr. 137/1997 s-a constatat că fapta nu se mai sancţionează.
Prin aceeaşi sentinţă au fost condamnaţi inculpaţii:
1. col. rez. S.I. la:
- câte 2 ani închisoare, pentru fiecare din cele două instigări la infracţiunea de purtare abuzivă, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 250 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP);
- 2 ani închisoare, pentru infracţiunea de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza art. 1 lit. a) din Legea nr. 137/1997 s-a constatat că pedepsele stabilite au fost graţiate în întregime şi condiţionat.
2. lt. col. A.V., la câte 2 ani închisoare, pentru fiecare din cele trei infracţiuni de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza art. 1 lit. a) din Legea nr. 137/1997 s-a constatat că pedepsele aplicate au fost graţiate în întregime condiţionat.
3. lt. col. T.G. la 2 ani închisoare, pentru infracţiunea de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În temeiul art. 1 lit. a) din Legea nr. 137/1997 s-a constatat că pedeapsa aplicată a fost graţiată în întregime şi condiţionat.
4. mr. rez. P.P.P., la câte 2 ani închisoare, pentru fiecare din cele două infracţiuni de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza art. 1 lit. a) din Legea nr. 137/1997 s-a constatat că pedepsele aplicate au fost graţiate în întregime şi condiţionat.
5. col. rez. S.N. la:
- câte 2 ani închisoare, pentru fiecare din cele 3 infracţiuni de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP);
- 2 ani închisoare, pentru infracţiunea de purtare abuzivă în formă continuată, prevăzută de art. 250 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În temeiul art. 1 lit. a) din Legea nr. 137/1997, s-a constatat că pedepsele aplicate au fost graţiate în întregime şi condiţionat.
6. sg. ang. rez. T.I. la câte 2 ani închisoare, pentru fiecare din cele trei infracţiuni de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza art. 1 lit. a) din Legea nr. 137/1997 s-a constatat că pedepsele aplicate au fost graţiate în întregime şi condiţionat.
Inculpaţilor S.I., A.V., T.G., P.P.P., S.N. şi T.I. li s-a atras atenţia asupra dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 137/1997.
Prin aceeaşi hotărâre s-a admis acţiunea părţii civile A.C., inculpaţii S.N. şi T.G. fiind obligaţi să-i plătească în solidar suma de 100 milioane lei cu titlu de daune morale.
Totodată, s-a admis acţiunea civilă exercitată de partea civilă D.D., inculpaţii S.I., T.I., S.N., A.V. şi P.P.P. fiind obligaţi să-i plătească în solidar suma de 100 milioane lei cu titlu de daune morale.
Tot astfel, s-a admis acţiunea părţii civile H.I., inculpaţii S.I., S.N., A.V. şi T.I. fiind obligaţi să-i plătească în solidar suma de 30 milioane lei cu titlu de daune morale.
În sfârşit, a fost admisă acţiunea civilă exercitată de partea civilă M.D., inculpaţii S.I., A.V., S.N., P.P.P. şi T.I. fiind obligaţi să-i plătească în solidar suma de 50 milioane lei cu titlu de daune morale.
Pentru a se pronunţa astfel, în fapt, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie:
La data de 13 mai 1996, la U.M.01581 Dorohoi s-a constatat dispariţia unui pistol mitralieră, eveniment care a determinat constituirea unei comisii de anchetă din care au făcut parte inculpaţii, care a avut rolul ca pe cale administrativă să se stabilească condiţiile în care s-a produs faptul.
Părţile vătămate au fost persoane bănuite împotriva cărora s-a luat măsura arestării disciplinare şi care au fost anchetaţi de comisie. Ancheta s-a efectuat pe timp de noapte şi asupra inculpaţilor s-au exercitat violenţe cu scopul obţinerii unor declaraţii din care să rezulte implicarea lor în eveniment.
Probele ce au stat la baza reţinerii situaţiei de fapt şi a vinovăţiei inculpaţilor au fost: declaraţiile părţilor vătămate şi ale martorilor, acte, expertize medico-legale.
Instanţa de fond a constatat că faptele reprezintă infracţiunea de purtare abuzivă.
Curtea Militară de Apel, prin Decizia penală nr. 55 pronunţată la data de 28 octombrie 2003, în dosarul penal nr. 38/2003 a admis apelul părţii civile Ministerul Apărării Naţionale împotriva sentinţei nr. 45 din 12 februarie 2003 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti şi în consecinţă:
A desfiinţat hotărârea atacată în partea privitoare la soluţionarea laturii civile a cauzei, în sensul că îi obligă pe inculpaţii col. rez. S.N. şi lt. col. rez. T.G. să-i plătească în solidar suma de 7.771.368 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare (pentru sold. A.C. în Spitalul Militar Iaşi, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a sentinţei şi până la achitarea totală a debitului.
A respins apelurile declarate împotriva aceleiaşi sentinţe de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti şi inculpaţii col. rez. A.V., col. rez. S.N. şi col. rez. C.I.M., ca nefondate.
I-a obligat pe inculpaţii apelanţi să plătească statului câte 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea Militară de Apel Bucureşti şi inculpaţii S.N., A.V. şi C.I.M.
În motivele scrise de recurs, parchetul, a criticat hotărârile în privinţa inculpatului C.I.M., pentru greşita achitare a acestuia în baza art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen., cu referire la art. 181 C. pen. [(art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen.)].
Fiecare dintre inculpaţi a invocat ca motiv de casare grava eroare de fapt, motiv înscris în dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., constând în greşita condamnare a unor persoane nevinovate.
Reprezentantul parchetului a solicitat condamnarea inculpatului C.I.M., pentru purtare abuzivă.
Fiecare dintre inculpaţi a solicitat ca urmare a casării să fie achitaţi, nefiind autorii faptelor.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând hotărârea atacată şi sentinţa, în raport de criticile formulate, probele administrate şi dispoziţiile legale aplicabile în cauză, cât şi din oficiu, constată următoarele.
Susţinerile inculpaţilor S.N., A.V. şi C.I.M., în sensul nevinovăţiei, nu sunt fondate.
Solicitarea parchetului de a fi condamnat şi inculpatul C.I.M. este întemeiată.
Astfel fiind, recursurile inculpaţilor urmează a fi respinse ca nefondate [(art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.)] şi recursul parchetului admis [(art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen.)], pentru următoarele considerente:
Din analiza probelor administrate, instanţele au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor. Astfel:
- Inculpatul A.V. a exercitat violenţe asupra părţii vătămate D.D., pe care a lovit-o şi a obligat-o să facă genuflexiuni până la epuizare; pe partea vătămată M.D. a lovit-o cu palmele, iar pe partea vătămată H.I. a lovit-o cu pumnii şi cu picioarele.
- Inculpatul S.N. (în stare de ebrietate) a lovit cu capul de perete şi a ars cu ţigara la nivelul bărbiei şi al frunţii pe partea vătămată D.D., a lovit pe partea vătămată H.D. şi l-a călcat cu bocancul pe picior.
De asemenea, a lovit în bărbie şi a ars pe piept pe partea vătămată A.C., iar pe partea vătămată M. a lovit-o cu palmele.
- Inculpatul C.I.M. a exercitat violenţe asupra părţilor vătămate A.C. şi M.D. pe care, după ce au fost lovite, le-a plimbat prin unitate ciupindu-le violent de braţ („Simţeam că îmi smulge carnea") şi îmbrâncindu-le.
Greşită a fost aprecierea asupra faptei inculpatului C.I.M., în sensul că nu ar prezenta pericolul social al unei infracţiuni.
Or, chiar dacă manifestările sale violente au fost mai reduse ca număr, mai puţin variate în conţinut, nu înseamnă în contextul dat, că au avut altă semnificaţie decât a unei purtări abuzive. Chiar dacă a avut un comportament anterior de excepţie, modul în care a înţeles să-şi execute „misiunea" exclude posibilitatea de a aprecia că fapta sa nu prezintă pericolul unei infracţiuni. Părţile vătămate nedormite, bătute, nemâncate, lipsite de libertate şi despre care sanitarul unităţii a arătat că sunt într-o stare care le pune viaţa în pericol au fost luate şi îmbrâncite prin unitate şi ciupite de braţ cu cruzime şi mare intensitate. O astfel de faptă din partea unui ofiţer, cu grad superior, venit pentru o anchetă prezintă, ca şi faptele celorlalţi, un mare grad de pericol social.
Diferenţele de comportament determinând grade de pericol social trebuiau evidenţiate în individualizarea pedepselor, dar acest aspect nu face obiectul recursului de faţă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că sunt pe deplin dovedite elementele constitutive ale infracţiunii de purtare abuzivă, pentru care inculpatul C.I.M. urmează a fi condamnat în baza art. 250 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), privind legea mai favorabilă.
Având în vedere comportarea anterioară, pedeapsa ce se va aplica va trebui să aibă un caracter educativ şi să se ţină seama de această împrejurare.
Fiind două părţi vătămate şi deci două infracţiuni în concurs real, urmează a se face aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen.
Urmează, observând că sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 137/1997 să se facă şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 lit. a) ale acesteia.
Conform art. 14 C. proc. pen. şi 998 C. civ., inculpatul urmează a fi obligat în solidar cu inculpaţii S.N. şi T.G. la plata daunelor morale, 100.000.000 lei către partea vătămată A.C. şi 50.000.000 lei pentru M.D.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii.
Inculpaţii recurenţi S.N. şi A.V. vor fi obligaţi la cheltuieli judiciare statului conform art. 192 alin. (2) C. pen., pentru faza recursului, iar inculpatul C.I.M., pentru toate fazele procesuale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea Militară de Apel împotriva deciziei penale nr. 55 din 28 octombrie 2003 a Curţii Militare de Apel, privind pe inculpatul C.I.M.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 46 din 12 februarie 2003 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti sub aspectul greşitei achitări şi încadrări juridice numai cu privire la inculpatul C.I.M., cu efecte asupra laturii civile şi a cheltuielilor judiciare către stat şi rejudecând:
În baza dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei din infracţiunea de tortură în formă continuă, prevăzută de art. 2671 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în două infracţiuni de purtare abuzivă, prevăzute de art. 250 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 şi art. 33 lit. a) C. pen. (părţi vătămate A.C. şi M.D.).
În baza art. 250 alin. (2) C. pen., condamnă pe inculpatul C.I.M. la două pedepse de câte 2 ani închisoare.
În baza art. 1 lit. a) din Legea nr. 137/1997 constată graţiate în întregime şi necondiţionat cele două pedepse.
Atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 137/1997.
Obligă pe inculpatul C.I.M., în solidar cu inculpaţii S.N. şi T.G., la plata daunelor morale în cuantum de o sută milioane lei către C.A. şi de cincizeci de milioane lei către M.D.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii S.N., A.V. şi C.I.M. împotriva aceleiaşi decizii.
Obligă pe recurentul intimat inculpat C.I.M. la plata cheltuielilor judiciare către stat pentru toate fazele procesuale, în sumă de 6.000.000 lei.
Obligă pe recurenţii inculpaţi S.N. şi A.V. la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 1.000.000 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5057/2004. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5060/2004. Penal. Plângere. Recurs → |
|---|
