ICCJ. Decizia nr. 5129/2004. Penal. 211 c.p. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5129/2004
Dosar nr. 4580/2004
Şedinţa publică din 11 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 48 din 12 martie 2004, Tribunalul Olt, a condamnat pe inculpaţii:
- G.G. la 3 ani şi 6 luni închisoare, în baza art. 99, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen.
În baza art. 40, raportat la art. 36 alin. (1) şi art. 34 C. pen., a fost contopită pedeapsa aplicată cu măsura educativă a internării într-un Centru de reeducare pe durată nedeterminată, urmând să execute 3 ani şi 6 luni închisoare din care a fost dedusă internarea, începând cu 26 noiembrie 2002, la zi.
- B.A.J. la 3 ani şi 6 luni închisoare, în baza art. 99, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen. şi art. (21) lit. a) C. pen.
- N.F.L. la 3 ani şi 6 luni închisoare, în baza art. 99, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen. şi alin. (21) lit. a) C. pen.
În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani şi 6 luni şi s-au obligat inculpaţii, potrivit art. 833 C. pen., să se prezinte la Serviciul de Supraveghere şi Reintegrare Socială, să anunţe orice schimbare de domiciliu, orice deplasare care depăşeşte 8 zile şi schimbarea locului de muncă.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
Instanţa de fond a reţinut că, în noaptea de 19 iunie 2002, partea vătămată Ş.F., care se afla împreună cu martorul D.N., pe str. Tudor Vladimirescu din Slatina a fost oprită de cei trei inculpaţi, care prin violenţă au deposedat-o de bunurile pe care le avea asupra sa şi anume o brăţară din aur, un card şi suma de 600.000 lei, bunurile fiind recuperate de către partea vătămată.
Vinovăţia inculpaţilor a fost stabilită pe baza probelor administrate, respectiv plângerea părţii vătămate şi declaraţia martorului D.N., coroborate cu recunoaşterea inculpaţilor.
Împotriva sentinţei de mai sus a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, pe care a criticat-o sub aspectul netemeiniciei, respectiv al individualizarea pedepsei în sensul că pedepsele aplicate celor trei inculpaţi sunt prea mici, iar modalitatea de executare nu va conduce la realizarea scopului pedepsei prevăzut de lege.
Prin Decizia nr. 351 din 12 iulie 2004 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală, s-a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul greşitei individualizări a pedepselor aplicate inculpaţilor, în raport de valoarea mare a prejudiciului cauzat, frecvenţa infracţiunilor de tâlhărie şi împrejurarea că inculpatul G.G. este cunoscut cu antecedente penale, toate acestea impunând aplicarea unor pedepse privative de libertate.
Cu ocazia soluţionării recursului, procurorul a susţinut şi un alt motiv de nelegalitate a hotărârilor pronunţate în cauză, respectiv greşita contopire a pedepsei aplicate inculpatului G.G., cu măsura educativă a internării într-un centru de reeducare pe durată nedeterminată, aplicată anterior.
Examinând Decizia recurată prin prisma cazurilor de casare, prevăzute de art. 3859 pct. 171 şi 14 C. proc. pen., Curtea constată că recursul este fondat.
1. În ceea ce priveşte primul motiv de recurs, se constată că, în mod greşit, instanţele au contopit pedeapsa aplicată în prezenta cauză inculpatului G.G. cu măsura educativă a internării într-un centru de reeducare şi a computat durata deja executată din această măsură, întrucât nu se poate contopi o pedeapsă cu o măsură educativă, scopul acestora, astfel cum este definit de art. 52 şi art. 104 C. pen., fiind diferit. Pe de altă parte, din examinarea dispoziţiilor art. 34 şi art. 35 C. pen., rezultă că se pot contopi doar pedepsele, privative de libertate sau cu amenda, precum şi pedepsele complimentare.
2. Referitor la greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor, sub aspectul modalităţii de executare, Curtea constată că recursul este întemeiat întrucât, faţă de pericolul social concret ridicat al faptei, dat de împrejurările în care a fost comisă, de mai multe persoane, pe timp de noapte, dintr-un loc public, precum şi de frecvenţa acestui gen de infracţiuni deosebit de grave, scopul pedepsei, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen., nu poate fi atins prin suspendarea sub supraveghere a pedepselor, ci prin executarea acestora în regim de detenţie. Faptul că inculpaţii sunt minori, iar doi dintre aceştia nu au antecedente penale a fost avut în vedere atunci când s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 109 C. pen. şi când s-au stabilit pedepse în cuantumul minim prevăzut de lege. Totodată, din examinarea hotărârilor atacate rezultă că, deşi inculpatul G.G. era cunoscut cu antecedente penale şi era arestat în altă cauză, instanţele i-au aplicat aceeaşi pedeapsă ca şi celorlalţi doi inculpaţi.
Pentru aceste considerente, având în vedere dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte, va admite recursul formulat de parchet, va casa în parte hotărârile atacate, va înlătura aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen., privind suspendarea pedepsei sub supraveghere pentru toţi inculpaţii, urmând ca aceştia să execute pedepsele aplicate în regim de detenţie, făcându-se aplicarea în mod corespunzător a dispoziţiilor art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) Totodată, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul G.G., Curtea, în baza art. 108 alin. (2) C. pen., considerând că este necesară aplicarea unei pedepse, va revoca măsura internării într-un centru de reeducare aplicată printr-o hotărâre rămasă definitivă anterior săvârşirii faptei din prezentul dosar.
Conform dispoziţiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, împotriva deciziei penale nr. 351 din 12 iulie 2004 a Curţii de Apel Craiova, privind pe inculpaţii B.A.J., N.F.L. şi G.G.
Casează Decizia şi sentinţa penală nr. 48 din 12 martie 2004 a Tribunalului Olt, numai cu privire la individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor.
Înlătură aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen., pentru toţi inculpaţii, iar pentru inculpatul G.G. şi a dispoziţiilor art. 40, raportat la art. 36 C. pen. şi art. 34 din acelaşi cod, precum şi a art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP)
Aplică dispoziţiile art. 71 şi art. 76 C. pen.
Aplică dispoziţiile art. 108 alin. (2) C. pen., în sensul că revocă măsura educativă a internării pe durată nedeterminată, într-un centru de reeducare dispusă faţă de inculpatul G.G.
Constată că inculpatul G.G. este arestat în altă cauză.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Onorariile în sumă de câte 400.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpaţilor, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5338/2004. Penal. Art.257c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5130/2004. Penal. 211 cod penal. Recurs → |
|---|
