ICCJ. Decizia nr. 5201/2004. Penal. 211 c.p. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5201/2004
Dosar nr. 4632/2004
Şedinţa publică din 13 octombrie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 733 din 28 mai 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, au fost condamnaţi următorii inculpaţi:
I. B.F. după cum urmează:
- în baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. şi art. 109 C. pen., la două pedepse de câte 4 ani închisoare (pct. 1 şi 5 rechizitoriu);
- în baza art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm şi art. 109 C. pen., la 2 ani închisoare.
Conform art. 1 din Legea 543/2002, s-a constatat pedeapsa graţiată.
S-a atras inculpatului atenţia asupra dispoziţiilor art. 7 din Legea 543/2002.
- în baza art. 221 C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. şi art. 109 C. pen., la 2 luni închisoare.
Conform art. 1 din Legea 543/2002, s-a constatat pedeapsa graţiată.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 7 din Legea 543/2002.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele negraţiate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a dedus detenţia preventivă de la 11 decembrie 2002 la 5 august 2003.
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
II. Ş.V. după cum urmează:
- în baza art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. şi art. 109 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. şi art. 109 C. pen., la 3 ani şi 6 luni închisoare;
- în baza art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. şi art. 109 C. pen., la 2 ani închisoare, prin schimbarea încadrării juridice din art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a), e) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm.;
- în baza art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. şi art. 109 C. pen., la 2 ani închisoare, prin schimbarea încadrării juridice din art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a), e) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. şi art. 109 C. pen.
În baza art. 1 din Legea 543/2002, s-a constatat pedeapsa graţiată.
S-a atras inculpatului atenţia asupra dispoziţiilor art. 7 din Legea 543/2002.
- în baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. şi art. 109 C. pen., la 4 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele negraţiate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a dedus durata detenţiei preventive de la 11 decembrie 2002 la 5 august 2003.
S-a constatat că inculpatul este arestat în cauză.
S-au constatat acoperite prejudiciile cauzate părţilor vătămate C.C.N.I. şi M.I.
S-a luat act că părţile vătămate T.D. şi N.S. nu s-au constituit părţi civile.
Inculpaţii au fost obligaţi în solidar, fiecare în solidar şi cu părţile responsabile civilmente, la plata sumei de 450.000 lei despăgubiri către partea civilă C.N.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a confiscat de la fiecare inculpat suma de 5.000.000 lei.
Fiecare inculpat a fost obligat, în solidar cu părţile responsabile civilmente, la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut următoarele:
1. În seara de 10 decembrie 2002, în timp ce se aflau în troleibuz, inculpatul Ş.V. s-a aşezat în spatele părţii vătămate C.C.I.N., iar inculpatul B.F. i-a sustras acesteia, din buzunar, telefonul mobil.
Partea vătămată a încercat să-şi recupereze bunul şi a fost îmbrâncită de inculpatul B.F., după care inculpaţii au cerut şoferului să oprească şi au coborât. Telefonul a fost luat de inculpatul Ş.V., la care a fost găsit cu ocazia cercetărilor şi a fost restituit părţii vătămate.
S-a reţinut că în drept fapta comisă de inculpatul B.F., constituie infracţiune de tâlhărie.
Partea vătămată nu s-a constituit parte civilă deşi banii sustraşi nu i-au fost restituiţi.
3. La data de 4 iunie 2002, în jurul orei 19,00, inculpatul Ş.V. a sustras bicicleta părţii vătămate M.I., pe care partea vătămată o lăsase rezemată de o tarabă în Piaţa Reşiţa.
A doua zi inculpatul a fost depistat de poliţie în timp ce se plimba cu bicicleta, situaţie în care inculpatul a abandonat bunul şi a fugit, fiind prins la data de 10 iunie 2002.
Bunul sustras a fost restituit părţii vătămate.
S-a reţinut că fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt, prevăzută de art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen. şi nu ale infracţiunii prevăzută de art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. a), e) şi g), deoarece nu a fost comisă împreună cu o altă persoană şi nici în timpul nopţii.
4. În ziua de 1 august 2002, în timp ce se aflau în staţia R.A.T.B. Piaţa Reşiţa, inculpaţii s-au apropiat de partea vătămată C.N., care era în stare de ebrietate şi i-au cerut o ţigară, după care, pentru a-i distrage atenţia inculpatul Ş.V. a prins-o de talie, timp în care inculpatul B.F. i-a sustras din buzunar suma de 450.000 lei, după care inculpaţii au plecat.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma sustrasă.
Instanţa a reţinut că inculpatul B.F., se face vinovat de comiterea infracţiunii de furt, prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi e) C. pen.
Cu privire la inculpatul Ş.V. s-a reţinut că acesta a participat la comiterea faptei în calitate de complice şi nu de autor astfel încât se impune schimbarea încadrării juridice, în art. 26, raportat la art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi e) C. pen.
5. În seara de 4 decembrie 2002, în jurul orei 19,00, inculpaţii au acostat-o pe partea vătămată T.D., care se deplasa pe str. Huedin, împreună cu fiica sa în vârstă de 11 ani. Unul dintre inculpaţi i-a cerut părţii vătămate o ţigară şi pentru că au fost refuzaţi, inculpatul Ş.V. a prins-o de gulerul hainei şi a ameninţat-o timp în care inculpatul B.F. i-a sustras telefonul mobil, după care cei doi au fugit.
S-a reţinut că ambii inculpaţi se fac vinovaţi de comiterea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., fiind greşită încadrarea juridică dată faptei comise de inculpatul Ş.V. în complicitate la tâlhărie, deoarece actele acestuia de violenţă şi ameninţare intră în conţinutul tâlhăriei şi nu reprezintă doar un ajutor în săvârşirea acesteia.
Prin Decizia penală nr. 568/ A din 29 iulie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţi reţinându-se că este neîntemeiată critica formulată de aceştia, vizând greşita individualizare a pedepselor.
Inculpaţii au declarat recurs în motivarea căruia au arătat că pedepsele aplicate sunt prea severe şi au solicitat reducerea acestora.
Recursurile îşi găsesc temeiul în dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., dar nu sunt fondate.
La individualizarea pedepselor instanţa a avut în vedere criteriile, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv limitele prevăzute de lege pentru infracţiunile comise, reduse la jumătate, conform art. 109 C. pen., pericolul social concret determinat de împrejurările şi modalitatea de comitere a faptelor, prejudiciile cauzate, precum şi persoana inculpaţilor care nu au ocupaţie, au avut o poziţie sinceră pe parcursul procesului, au un nivel redus de instruire, provin din familii dezorganizate şi prezintă, conform expertizelor medico-legale psihiatrice efectuate, tulburare de conduită de tip socializat, având păstrat discernământul în raport cu faptele comise.
Reţinând şi perseverenţa infracţională a inculpaţilor, Curtea apreciază că nu există nici un moti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 octombrie 2004
| ← ICCJ. Decizia nr. 5164/2004. Penal. Art.20, 174, 175 c.pen.... | ICCJ. Decizia nr. 5209/2004. Penal. Contopire pedepse. Recurs → |
|---|
