ICCJ. Decizia nr. 521/2004. Penal. Contestaţie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 521/2004
Dosar nr. 1831/2003
Şedinţa publică din 28 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din actele dosarului, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia II-a penală, prin sentinţa nr. 678 din 15 decembrie 1999, condamnă pe inculpata B.I. la:
a) 12 ani de închisoare şi 5 ani interzicerea unor drepturi, pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) şi (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
b) 2 ani de închisoare şi 3 ani interzicerea unor drepturi, pentru infracţiunea prevăzută de art. 11 din Legea nr. 87/1994;
c) un an de închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990.
În baza art. 33 şi art. 34 C. pen., cele trei pedepse au fost contopite în cea mai grea.
Instanţa a reţinut, în esenţă, că, în iulie-august 1998, inculpata, asociat unic la S.C. B.A.P. SRL, a ridicat, de la mai multe societăţi comerciale, mărfuri de 469.769.170 lei, pe care le-a „plătit" cu acte false, apoi le-a vândut în interes propriu, folosind alte mijloace frauduloase.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia nr. 198 din 3 aprilie 2000, a respins apelul inculpatei.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia penală, prin Decizia nr. 5000 din 12 decembrie 2000, a admis recursul inculpatei şi a casat sus-menţionatele hotărâri, în sensul că a înlăturat aplicarea alin. (5) al art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP) şi a redus, de la 12 ani, la 8 ani de închisoare, pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de înşelăciune, urmând ca această pedeapsă să fie executată.
Inculpata a formulat contestaţie la executare, cerând o reducere mai substanţială a pedepsei.
Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, prin sentinţa nr. 41 din 20 ianuarie 2003, a respins, ca nefondată, contestaţia.
Contestatoarea a declarat apel, reiterând cererea.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia nr. 133/ A din 7 martie 2003, a respins, ca nefondat, apelul.
Prin recursul de faţă, contestatoarea critică Decizia, reiterând cererea din apel.
Critica nu este întemeiată.
Instanţa supremă a redus pedeapsa aplicată contestatoarei, având în vedere efectele OG nr. 207/2000, act normativ care nu poate fi, din nou, aplicat.
Pe de altă parte, în cauză nu este aplicabil art. 15 C. pen., cum susţine contestatoarea.
Din oficiu, nu se constată motive de casare, care să fie luate în considerare.
Aşa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Decizia atacată va fi menţinută, prin respingerea recursului, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatoarea B.I. împotriva deciziei penale nr. 133/ A din 7 martie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 517/2004. Penal. întreruperea executării... | ICCJ. Decizia nr. 535/2004. Penal → |
|---|
