ICCJ. Decizia nr. 535/2004. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 535/2004
Dosar nr. 174/2004
Şedinţa publică din 29 ianuarie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 17 decembrie 2003, pronunţată în dosarul nr. 1421/P/Ap/2003, Curtea de Apel Braşov în temeiul art. 3002, cu referire la art. 160b alin. (3) C. proc. pen., a dispus menţinerea stării de arest a inculpaţilor G.V. şi B.C. trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) alin. (21) lit. a) C. pen.
În motivarea acestei încheieri s-a arătat că, întrucât măsura arestării preventive a inculpaţilor a fost luată cu respectarea dispoziţiilor legale, că în cauză a intervenit o hotărâre de condamnare la pedepse cu închisoarea, chiar nedefinitivă şi că nu au intervenit împrejurări noi care să justifice revocarea, se impune menţinerea arestării preventive în condiţiile legii.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpaţii, criticând-o pentru greşita menţinere a arestării preventive considerând, că în cauză nu mai subzistă motivele pentru care s-a dispus luarea acestei măsuri, astfel că au solicitat revocarea acesteia.
Recursurile sunt nefondate.
Potrivit art. 160b alin. (3) C. proc. pen., când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune menţinerea acestei măsuri.
În cauză verificând actele şi lucrările de la dosar, respectiv mandatele de arestare preventivă emise de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov la 15 şi respectiv 19 noiembrie 2002 se constată că temeiul juridic pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpatul G.V. îl constituia prevederile art. 148 lit. e) şi h) C. proc. pen., respectiv există temerea că va comite o nouă infracţiune, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită era mai mare de 2 ani şi lăsarea sa în libertate reprezintă un pericol pentru ordinea publică, iar faţă de inculpatul B.C. temeiul juridic l-a constituit, de asemenea, dispoziţiile art. 148 lit. h) C. proc. pen., dar şi lit. f) a aceluiaşi text, şi anume că inculpatul este recidivist.
Analizând recursurile declarate raportat la cele mai sus arătate, se constată că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu au dispărut, mai mult chiar, în cauză a intervenit o hotărâre de condamnare în primă instanţă prin care s-a reţinut vinovăţia acestora pentru faptele pentru care au fost trimişi în judecată, cauza aflându-se la instanţa de apel.
Faţă de această situaţie, urmează a se constata că în cauză, nu au dispărut împrejurările care au justificat luarea măsurii arestării preventive şi că, pe cale de consecinţă nu există temeiuri care să ducă la revocarea acestei măsuri, cu atât mai mult cu cât de la data arestării şi până în prezent nu au apărut elemente noi care să justifice această cerere.
În consecinţă, pentru considerentele arătate, urmează a se constata că recursurile declarate de inculpaţi sunt nefondate, astfel că vor fi respinse ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de inculpaţii G.V. şi B.C. împotriva încheierii de şedinţă pronunţată la data de 17 decembrie 2003 de către Curtea de Apel Braşov, ca nefondate.
Obligă pe fiecare recurent să plătească statului câte 700.000 lei cheltuieli judiciare în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de câte 200.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 521/2004. Penal. Contestaţie la executare.... | ICCJ. Decizia nr. 540/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
