ICCJ. Decizia nr. 507/2004. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 507/2004
Dosar nr. 5404/2003
Şedinţa publică din 28 ianuarie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 9 din 18 ianuarie 2002 a Tribunalului Gorj, inculpatul D.D. a fost condamnat la 7 ani şi 10 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor înscrise în art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen.
Totodată, tribunalul a menţinut starea de arest a inculpatului, a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 17 aprilie 2001 la zi şi l-a obligat să plătească 4.789.587 lei cheltuieli de spitalizare către Spitalul Clinic nr. 1 Craiova, 61.043 lei către Spitalul Melineşti-Gorj, 740.000 lei către Serviciul de Ambulanţă Dolj, cu dobânzile legale, 12.000.000 lei despăgubiri civile şi 15.000.000 lei daune morale către partea civilă S.C., precum şi la 3.750.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut în fapt următoarele:
Partea vătămată S.C. împreună cu soţia sa S.V. în ziua de 15 octombrie 2000 s-a deplasat cu tractorul condus de martorul C.N., pentru a încărca lemne de foc, în semiremorcă, de la locuinţa socrilor săi din comuna Cruşeţ, judeţul Gorj, fiind însoţiţi de martorul T.E. şi cei doi copii ai lor S.N. şi S.D.
În timp ce se întorceau, spre casă, prin dreptul locuinţei inculpatului D.D., acesta împreună cu tatăl său D.N., care se aflau sub influenţa băuturilor alcoolice, considerând că materialul lemnos ar fi fost sustras din fondul forestier al Ocolului silvic Hurezani, unde fratele inculpatului era pădurar, i-au oprit, împrejurare în care inculpatul a lovit pe partea vătămată, care se afla în semiremorcă în zona capului cu muchia unui topor, iar tatăl său a lovit cu un alt topor într-o roată precum şi un geam de la cabina tractorului, spărgându-l.
Văzând actele de violenţă ale inculpatului, în desfăşurare şi starea părţii vătămate, martorul T.E. a cerut tractoristului să se îndepărteze repede de la locul agresiunii.
Inculpatul, realizând gravitatea faptei comise pentru a o masca, s-a deplasat cu autoturismul personal la sediul postului de poliţie pentru a verifica provenienţa materialului lemnos. Lucrătorul de poliţie sesizat, a observat însă starea gravă a părţii vătămate şi a luat măsuri de transportare a acesteia şi internare la spital cu diagnosticul de traumatism cranio-cerebral închis, fractură cominutivă depresivă cu înfundare temporal dreapta, motiv pentru care s-a intervenit operator, practicându-se eschilectronie.
S-a stabilit prin actul medico-legal că acest traumatism cranian s-a putut produce prin lovire cu un corp dur.
Prin Decizia penală nr. 432 din 9 octombrie 2003 a Curţii de Apel Craiova, s-au admis apelurile declarate de inculpatul D.D. şi partea civilă S.C., s-a desfiinţat sentinţa instanţei de fond, în sensul că s-a redus pedeapsa la 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor înscrise în art. 64 lit. a) şi b) C. pen., prin aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., s-a majorat cuantumul despăgubirilor faţă de partea civilă la 15.000.000 lei daune civile şi la 85.000.000 lei, daune morale şi l-a obligat, către aceeaşi parte civilă la 6.538.500 lei cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, inculpatul D.D. şi partea civilă S.C.
În recursul declarat de parchet se susţine că, fără temei s-au reţinut în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante şi i s-a redus astfel pedeapsa, solicitându-se sub acest aspect menţinerea sentinţei penale, temei de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Inculpatul a susţinut atât prin apărătorul său cât şi personal, că nu s-a stabilit cu certitudine modul de producere a traumatismului cranio-cerebral şi se impune astfel efectuarea unei reconstituiri, traumatismul putându-se produce şi prin căderea părţii vătămate din semiremorcă şi lovirea cu capul de corpuri dure, solicitând astfel trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă, temei de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
Partea civilă, în recursul declarat a solicitat obligarea inculpatului şi la o prestaţie lunară de întreţinere de 1.000.000 lei, fiind în incapacitate de muncă, temei de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
Recursul declarat de parchet este fondat, iar recursurile declarate de inculpat şi partea civilă nu sunt fondate, pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
Din examinarea hotărârilor pronunţate în cauză şi a lucrărilor dosarului rezultă că instanţele, întemeindu-se pe probele administrate, au stabilit şi reţinut corect starea de fapt şi vinovăţia inculpatului şi de asemenea au dat o corespunzătoare încadrare juridică faptei penale comise.
În declaraţiile date partea vătămată a susţinut constant că a fost lovită, în cap cu un topor de către inculpat, în timp ce se deplasa în semiremorca tractorului.
Declaraţiile sale se coroborează cu declaraţiile martorilor C.N., tractorist şi T.E., care a călătorit în semiremorcă alături de partea vătămată care confirmă lovirea de către inculpat a părţii vătămate, cu un topor în zona capului, în timp ce tractorul era în mişcare, fără a li se cere în prealabil să oprească, precum şi cu declaraţiile martorilor S.N. şi S.V., fiica şi soţia părţii vătămate, care fac aceleaşi declaraţii, ale martorului N.V., şeful postului de poliţie care a constatat spargerea unui geam de la cabina tractorului şi urme de cioburi de sticlă în drum, în apropierea locuinţei inculpatului.
În sfârşit, din actele medico-legale rezultă că traumatismul cranio-cerebral suferit de partea vătămată a fost produs prin lovire cu un corp dur, că această leziune s-a putut produce în urma unei agresiuni prin lovire cu un corp contondent, de sus în jos, din spate, din faţă sau lateral dreapta, în raport şi de datele de anchetă sau posibilitatea producerii atât prin lovire, cu corpuri dure, cât şi prin cădere de la înălţime.
Din probele sus-arătate rezultă în mod indubitabil că în timp ce partea vătămată se afla în semiremorcă, în mişcare, a fost lovită de inculpat în zona capului cu un corp dur (topor sau alt obiect) şi că nu a căzut din semiremorcă cum susţine inculpatul, situaţie în care inculpatul ar fi continuat agresiunea împotriva sa, astfel că nu se impune sub acest din urmă aspect a se efectua vreo reconstituire.
De altfel nici martorii audiaţi la cererea inculpatului (D.I., P.A., D.A.) nu confirmă oprirea tractorului la locul faptei sau căderea părţii vătămate din semiremorcă.
În consecinţă, urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Referitor la recursul părţii civile, din Raportul de expertiză medico-legal nr. 987 din 2 august 2001 al Serviciului de Medicină Legală Gorj, rezultă că traumatismul cranio-cerebral suferit, îi determină o uşoară diminuare a capacităţii de muncă pe o durată de 6 luni.
Ulterior, prin Raportul de nouă expertiză medico-legală al Institutului de Medicină-Legală Craiova nr. 3022/ A5 din 8 ianuarie 2002 s-a stabilit că partea vătămată are capacitatea de muncă păstrată, putând desfăşura activităţi normale la locul de muncă.
Prin urmare, cererea părţii civile de a beneficia şi de o prestaţie lunară de întreţinere pentru incapacitate de muncă, nu se justifică astfel că se va respinge recursul acesteia, ca nefondat.
Se constată că recursul declarat de procuror este fondat.
La individualizarea pedepsei de către instanţa de fond s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), referitoare la gradul de pericol social al infracţiunii comise şi al persoanei inculpatului, în care sens, i-a aplicat o pedeapsă la limita minimă prevăzută de lege.
Instanţa de apel a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante (a sesizat fapta părţii vătămate pentru a evita prejudicierea ocolului silvic şi că a avut o bună conduită) reducându-i astfel pedeapsa.
Din dosar rezultă însă că inculpatului i s-a desfăcut contractul de muncă pentru abateri disciplinare, că a comis fapta fiind în relaţii de duşmănie cu socrul părţii vătămate (sentinţa penală nr. 570/2001 a Judecătoriei Tg. Cărbuneşti privind pe A.I.) şi deci a agresat-o nu din sentimente de apărare a avutului ocolului silvic, partea vătămată transportând lemne de provenienţă licită, şi că în cursul procesului a avut o conduită nesinceră, negând şi fapte evidente (spargerea geamului de la cabina tractorului şi urmele de cioburi pe drumul din faţa locuinţei sale).
Prin urmare, nejustificat s-au reţinut circumstanţe atenuante de către instanţa de apel, motiv pentru care se va admite recursul declarat de procuror şi se va menţine pedeapsa aplicată de instanţa de fond.
Totodată, recurenţii, inculpatul şi partea civilă, vor fi obligaţi la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I DE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 432 din 9 octombrie 2003 a Curţii de Apel Craiova, privind pe inculpatul D.D.
Casează Decizia penală sus-menţionată numai cu privire la cuantumul pedepsei aplicate.
Majorează pedeapsa, de la 4 ani închisoare, la 7 ani şi 10 luni închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., prin înlăturarea prevederilor art. 74 – art. 76 C. pen.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul D.D. şi de partea civilă S.C. împotriva aceleiaşi decizii penale.
Obligă pe fiecare recurent la plata sumei de câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 506/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 509/2004. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs → |
|---|
