ICCJ. Decizia nr. 5216/2004. Penal. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5216/2004
Dosar nr. 3661/2004
Şedinţa publică din 13 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 642/ F din 12 mai 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 271 din 12 aprilie 2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 2383 din 15 mai 2002 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală, formulată de revizuientul M.V.
A fost obligat revizuientul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 2165/2004, condamnatul M.V. a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 271 din 12 aprilie 2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 2383 din 15 mai 2002 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală, sentinţă prin care i s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 10 ani închisoare, pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i), combinat cu art. 176 lit. c) C. pen.
Revizuientul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 394 lit. a) şi b) C. proc. pen.
S-a reţinut că la dosar a fost depusă copia sentinţei penale sus-menţionate, cu referat de la Biroul Executări Penale, mandatul de executare a pedepsei închisorii şi referatul întocmit conform art. 399 C. proc. pen., de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti în care s-a propus respingerea cererii de revizuire.
În motivarea cererii revizuientul a arătat că în cauză s-a reţinut o altă situaţie de fapt decât cea reală, eroare datorată unei interpretări greşite a materialului probator administrat.
Prima instanţă a reţinut că revizuientul nu a invocat date şi împrejurări noi care nu au fost cunoscute de instanţă la momentul judecării cauzei ci aduce critici modului de interpretare a materialului probator administrat în cauză pe parcursul judecăţii, iar acesta nu a indicat concret persoanele audiate care ar fi comis infracţiunea de mărturie mincinoasă astfel că cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. a) şi b) C. proc. pen., a fost respinsă ca inadmisibilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel revizuientul M.V. solicitând admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii atacate şi în fond, admiterea cererii de revizuire, întrucât martora B.F. a devenit parte vătămată în proces deşi nu a prezentat nici o probă de la I. M.L. că ar fi suferit vreo vătămare. Condamnatul a arătat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 394 lit. a) şi b) C. proc. pen. şi a solicitat o adresă din partea I.M.L. cu precizări privind lipsa oricăror vătămări suferite de B.F.
Prin Decizia penală nr. 421 din 4 iunie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuient, obligându-l la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs revizuientul M.V. solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor şi în fond, admiterea cererii de revizuire şi rejudecarea cauzei în sensul de a fi schimbată încadrarea juridică dată faptei în infracţiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 C. pen., reducerea pedepsei aplicate, reaudierea părţii vătămate B.F. şi prezentarea certificatului medico-legal emis de I.M.L., care să ateste că loviturile ce i-au fost aplicate i-au pus viaţa în pericol.
Recursul declarat nu este fondat.
Art. 394 C. proc. pen., prevede în mod expres şi limitativ motivele pentru care se poate solicita revizuirea unei hotărâri.
Cum motivele invocate de condamnat, respectiv schimbarea încadrării juridice dată faptei reţinută în sarcina sa, reducerea pedepsei aplicate şi reaudierea părţii vătămate nu se încadrează în nici unul din cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. a) – e) C. proc. pen.
Aşadar, nefiind îndeplinite cerinţele textului de lege menţionat, în mod justificat atât instanţa de fond cât şi cea de apel au respins, ca neîntemeiată, cererea de revizuire formulată de condamnat.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de revizuientul M.V. să fie respins, ca nefondat.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuient urmează să fie obligat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient M.V. împotriva deciziei penale nr. 421 din 4 iunie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă pe recurentul condamnat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5214/2004. Penal. întrerupere executare... | ICCJ. Decizia nr. 5218/2004. Penal. Conttestaţie executare.... → |
|---|
