ICCJ. Decizia nr. 5253/2004. Penal. într.exec.ped. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5253/2004
Dosar nr. 599/2004
Şedinţa publică din 14 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1148 din 26 noiembrie 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul C.I.D.
În dovedirea cererii, formulate şi întemeiate pe dispoziţiile art. 453 lit. c) C. proc. pen., s-a efectuat o anchetă socială care a evidenţiat lipsa condiţiilor materiale necesare asigurării traiului decent al familiei.
Cu toate acestea, situaţia menţionată nu este consecinţa privării condamnatului de libertate, iar o redresare a situaţiei nu ar fi posibilă în situaţia întreruperii executării pedepsei în condiţiile legii, condamnatul neavând posibilităţi reale.
Împotriva acestei hotărâri, condamnatul a formulat apel susţinând că faţă de constatările referatului de anchetă socială, sunt îndeplinite condiţiile pentru întreruperea executării pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 3/ A din 7 ianuarie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca nefondat, apelul condamnatului.
Şi împotriva acestei hotărâri condamnatul a declarat recurs, reiterând motivul invocat în apel.
Recursul este nefondat.
Din actele şi lucrările dosarului, Curtea constată că atât instanţa de fond, cât şi instanţa de control judiciar în mod corect au respins cererea de întreruperea executării pedepsei.
Astfel, situaţia materială precară a familiei condamnatului, care într-adevăr este formată din 10 persoane, locuieşte în condiţii insalubre şi, de asemenea, este lipsită de mijloacele necesare asigurării unui trai decent, este preexistentă privării de libertate a acestuia.
Mai mult, aceste împrejurări nu pot fi înlăturate sau îmbunătăţite în timpul maxim de 3 luni de zile în care s-ar putea întrerupe executarea pedepsei, cu atât mai mult cu cât condamnatul nu presta o activitate permanentă ci numai munci cu caracter ocazional.
Ca atare, Curtea, constatând că în cauză nu s-a făcut dovada unor împrejurări speciale, în sensul art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., apărute după începerea executării pedepsei, cererea acestuia este neîntemeiată şi recursul declarat de condamnat va fi respins potrivit dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul C.I.D. împotriva deciziei penale nr. 3/ A din 7 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5248/2004. Penal. Art.215 alin.4 c.pen.... | ICCJ. Decizia nr. 5255/2004. Penal. Plângere. Recurs → |
|---|
