ICCJ. Decizia nr. 5255/2004. Penal. Plângere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5255/2004
Dosar nr. 1314/2004
Şedinţa publică din 14 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 70 din 25 martie 2003, pronunţată de Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul B.I., prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de col. B.M., col. I.L., cpt. G.J. şi plt. C.G., toţi din cadrul I.P.J. Galaţi pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că rezoluţia procurorului atacată cu plângere de către petentul B.I. este temeinică şi legală, întrucât lucrătorii de poliţie nu au obligaţia şi nici atribuţiuni legale de a pune în executare hotărârile judecătoreşti definitive; aceste atribuţiuni aparţin exclusiv executorilor judecătoreşti, care iau măsuri de punere în executare a hotărârilor judecătoreşti numai la cererea persoanelor interesate şi îndreptăţite.
Împotriva sentinţei sus-menţionate a declarat apel petentul B.I., solicitând desfiinţarea hotărârii judecătoreşti atacate, tragerea la răspundere penală a făptuitorilor, obligarea acestora la plata prejudiciului produs părţii vătămate şi a cheltuielilor judiciare.
Prin Decizia nr. 62 din 4 decembrie 2003 a Curţii Militare de Apel, pronunţată în dosarul nr. 16/2003, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de petentul B.I. împotriva sentinţei nr. 70 din 25 martie 2003, pronunţată de Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, fiind obligat apelantul la 800.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că la 7 iunie 1999, B.I. a formulat plângere împotriva col. B.M., col. L.I., cpt. G.J. şi plt. C.G., toţi din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Galaţi pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Prin rezoluţia din 13 august 1999, Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de cei reclamaţi pentru că faptele arătate în plângere nu există, lucrătorii de poliţie nefiind abilitaţi de lege să pună în executare hotărâri judecătoreşti definitive.
Petentul a formulat plângere împotriva rezoluţiei, adresându-se Curţii Militare de Apel, iar această instanţă, prin încheierea din 6 noiembrie 2001 a respins plângerea ca nefondată.
Prin Decizia nr. 1227 din 6 martie 2002, Curtea Supremă de Justiţie a admis recursul declarat de petent, a casat încheierea pronunţată de Curtea Militară de Apel şi a dispus ca plângerea să fie soluţionată de Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti.
Această din urmă instanţă, prin sentinţa nr. 115 din 24 iunie 2002, a respins plângerea formulată de petent împotriva aceleiaşi rezoluţii.
Curtea Militară de Apel admiţând apelul petentului a desfiinţat sentinţa Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti şi a dispus rejudecarea cauzei de către aceeaşi instanţă, întrucât judecarea cauzei a avut loc în lipsa unei părţi nelegal citate.
Petentul a formulat şi numeroase petiţii la diferite organe despre care a considerat că pot să ia măsuri pentru punerea în executare a unor hotărâri judecătoreşti definitive şi, astfel, petentului să-i fie restituite diferite sume de bani de unele societăţi comerciale cu conturi deschise la B., sucursala Galaţi şi B.A. Galaţi.
În concret, petiţionarul a arătat că lucrătorii de poliţie nu şi-au îndeplinit atribuţiile de serviciu sau le-au îndeplinit cu rea-credinţă şi, pentru că nu au luat măsurile legale de punere în executare a hotărârilor judecătoreşti rămase definitive, aceştia i-au cauzat prejudicii importante.
În esenţă, petentul i-a reclamat pe comisarul şef B.M., comisar şef I.L., inspector principal G.J. şi agent principal C.G., întrucât nu au luat măsuri de punere în executare a hotărârilor judecătoreşti rămase definitive şi datorită atitudinii acestora, ei au săvârşit infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Atribuţiile la care se referă petentul, care i-ar fi generat prejudicii importante datorită relei-credinţe sau neîndeplinirii lor, nu intră în sfera acelor atribuţii legale pe care le au lucrătorii de poliţie, punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti, fiind de competenţa executorilor judecătoreşti.
Prin sentinţa nr. 109 din 30 octombrie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie a fost respinsă cererea de recuzare formulată de petentul B.I. împotriva tuturor judecătorilor Curţii Militare de Apel în dosarul nr. 4861/2003.
Împotriva acestei decizii a declarat, în termen legal, recurs petiţionarul B.I., criticând-o, arătând în scris că prin cele cinci sentinţe executorii este prejudiciat material cu suma de 600.000.000 lei şi daune morale de 400.000.000 lei, ca urmare a afectării sale psihice şi a soţiei sale, intimaţii fiind vinovaţi de infracţiunile arătate în plângerea pe care a formulat-o, solicitând şi obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.
Petiţionarul în concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, susţinând nelegalităţile şi nedreptăţile suferite, cerând a fi despăgubit cu 50 milioane de lei.
Examinând recursul declarat de petiţionarul B.I. împotriva deciziei instanţei de apel în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de casare, prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., Înalta Curte consideră recursul petiţionarului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Din analiza cauzei rezultă că în mod judicios şi temeinic motivat instanţa de apel şi-a însuşit argumentele primei instanţe, apreciind că rezoluţia procurorului împotriva căreia petiţionarul a formulat plângere este temeinică şi legală, menţinând rezoluţia atacată.
Înalta Curte consideră că în cauză a fost făcută o evaluare justă asupra actelor efectuate de procuror care au condus la soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de col. B.M., col. I.L., cpt. G.J. şi plt. C.G. din cadrul I.P.J. Galaţi pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), deoarece lucrătorii de poliţie nu au atribuţii legale de a pune în executare hotărâri judecătoreşti, competenţa exclusivă referitoare la punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti aparţinând executorilor judecătoreşti la cererea persoanelor interesate.
Înalta Curte nu poate reţine criticile formulate de petiţionarul B.I. în recurs, deoarece consideră că instanţa de apel în mod obiectiv a evaluat materialul probator administrat, în raport cu dispoziţiile legale invocate, astfel că rezoluţia dată de către parchet este legală şi temeinică, în cauză fiind făcută o corectă aplicare a legii, nefiind incidente dispoziţiile art. 3859 pct. 171 C. proc. pen.
În consecinţă, Înalta Curte apreciază că hotărârea instanţei de apel este legală şi temeinică sub toate aspectele, neconstatându-se nici existenţa vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul B.I. împotriva deciziei nr. 62 din 4 decembrie 2003 a Curţii Militare de Apel.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul B.I. împotriva deciziei nr. 62 din 4 decembrie 2003 a Curţii Militare de Apel.
Obligă pe recurent la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5253/2004. Penal. într.exec.ped. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5257/2004. Penal. Plângere. Recurs → |
|---|
