ICCJ. Decizia nr. 5276/2004. Penal. Art.174,175c. pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5276/2004
Dosar nr. 4855/2004
Şedinţa publică din 15 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 348 din 21 iunie 2004, Tribunalul Galaţi a condamnat pe inculpatul A.N. la 12 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 174 alin. (1), raportat la art. 175 lit. c) şi d) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) alin. ultim, în referire la art. 76 lit. a) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a constatat că A.R, mama victimei, nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 118 lit. b) C. proc. pen., s-a dispus confiscarea toporului, corp delict.
Pentru pronunţarea hotărârii, prima instanţă a reţinut următoarea stare de fapt:
A.N., în vârstă de 40 ani, locuia împreună cu fratele său A.I., de 49 ani şi mama lor în aceeaşi casă, în satul Drăculeşti, jud. Galaţi. Cei doi fraţi, necăsătoriţi şi fără ocupaţie, erau cunoscuţi ca mari consumatori de băuturi alcoolice. Pe fondul consumului exagerat de alcool, între ei a existat o stare conflictuală, de multe ori lovindu-se reciproc, agresând-o şi pe mama lor.
În ziua de 20 decembrie 2003, cei doi fraţi au consumat din nou băuturi alcoolice, iar în jurul orei 18,00, în urma unor discuţii contradictorii, inculpatul A.N. i-a aplicat lui A.I., aflat în avansată stare de ebrietate, multiple lovituri la cap şi pe corp, cu pumnii, picioarele şi apoi cu latul şi muchia unui topor.
Intervenţia mamei lor, A.R., de a nu mai lovi victima, a rămas fără rezultat, inculpatul continuând să-şi lovească fratele.
În cursul aceleaşi seri, victima A.I. a decedat.
La autopsia efectuată, s-a concluzionat că moartea victimei a fost violentă, ea datorându-se insuficienţei cardio-respiratorii acute, consecinţa traumatismului toracic, cu multiple fracturi costale stângi (coastele 5-12) şi rupturi pleuropulmonare cu hemopneumotorax stâng şi fractura coastei a VIII-a dreaptă, în cadrul unui politraumatism, produs prin lovire cu corpuri contondente.
După aspectul şi topografia leziunilor, s-a apreciat că acestea au fost produse, atât în timp ce victima era în ortostatism, cât şi în timp ce era căzută cu faţa spre agresor, iar cele toracice, în timp ce acesta se afla în decubit dorsal.
În sângele recoltat de la cadavru s-a pus în evidenţă 3,75 gr. o/oo alcool.
Prima instanţă a apreciat că se pot aplica, în cauză, circumstanţe atenuante, constând în conduita bună a inculpatului, anterior comiterii faptei, că acesta nu a mai fost condamnat şi a avut o atitudine sinceră şi de regret, între fraţi existând certuri determinate de victimă.
Prin Decizia penală nr. 429/ A din 17 august 2004, Curtea de Apel Galaţi a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi a majorat pedeapsa principală aplicată inculpatului, de la 12 ani la 15 ani închisoare, prin înlăturarea circumstanţelor atenuante, prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) şi ultim C. pen., în referire la art. 76 lit. a) C. pen.
Instanţa de apel a motivat înlăturarea circumstanţelor atenuante prin aceea că fapta inculpatului prezintă un ridicat grad de pericol social, victima fiind în imposibilitate fizică de a reacţiona, datorită avansatei stări de ebrietate în care se afla (3,75 gr. o/oo alcool în sânge), iar inculpatul prin lovituri repetate şi-a ucis fratele. Faptul că inculpatul a avut o bună conduită în societate şi este la primul impact cu legea penală au fost avute în vedere de instanţa de apel la individualizarea pedepsei, fără aplicarea circumstanţelor atenuante.
Împotriva hotărârii instanţei de apel a declarat recurs inculpatul, cu cererea menţinerii hotărârii primei instanţei, avându-se în vedere că el se afla într-o permanentă stare de agitaţie, întreţinută de atitudinea agresivă a victimei.
Recursul declarat de inculpat este nefondat.
Prima instanţă şi cea de control judiciar au reţinut, pe baza probelor administrate în cauză, o situaţie de fapt corectă, încadrând corespunzător, din punct de vedere juridic, faptă săvârşită de inculpat.
Înalta Curte constată că la individualizarea pedepsei aplicate lui A.N. au fost respectate, de către instanţa de apel, criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), aceasta stabilind o pedeapsă just individualizată, raportată la pericolul social concret al faptei comise şi la circumstanţele personale ale inculpatului.
Corect instanţa de apel a stabilit că inculpatul a iniţiat conflictul, fără a fi provocat de cineva şi a intenţionat să suprime viaţa părţii vătămate prin lovirea acesteia cu bestialitate, prin aplicarea unor multiple lovituri puternice, în partea superioară a corpului, cu zone vitale, inclusiv prin folosirea toporului, el nerenunţând la desfăşurarea activităţii nici în momentul în care a intervenit mama lor, victima neputându-se apăra datorită stării avansate de ebrietate.
Toate acestea, cât şi împrejurarea că victima era fratele inculpatului, nu justifică acordarea de circumstanţe atenuante în cauză.
Ca atare, în mod corect s-a apreciat de către instanţa de apel că pedeapsa aplicată inculpatului nu poate fi considerată ca severă, ea fiind necesară realizării prevederilor art. 52 C. pen.
În consecinţă, Înalta Curte constatând neîndeplinite cerinţele motivului de recurs invocat, iar din examinarea din oficiu a hotărârii atacate nerezultând alte temeiuri de casare, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., în baza art. 39515 alin. (1) pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.N., va deduce din pedeapsa de executat timpul prevenţiei şi îl va obliga la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.N. împotriva deciziei penale nr. 429/ A din 17 august 2004 a Curţii de Apel Galaţi.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 21 decembrie 2003 la 15 octombrie 2004.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5274/2004. Penal. Art. 174 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5277/2004. Penal. Art20,174. c .pen. Recurs → |
|---|
