ICCJ. Decizia nr. 5342/2004. Penal. Plângere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5342/2004
Dosar nr. 4093/2004
Şedinţa publică din 19 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 64/ F din 29 iunie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de SC S. SRL Râmnicu Vâlcea, prin administratorul său S.I., împotriva rezoluţiilor emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti şi procurorul general al acestui parchet, în dosarul nr. 78/P/2003.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
La data de 5 aprilie 2003, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti a fost înregistrată plângerea penală depusă de SC S. SRL Râmnicu Vâlcea prin care solicita să se efectueze cercetări faţă de notarii P.V. şi N.R., precum şi faţă de funcţionarii sucursalei Băncii T. Vâlcea, printre care şi directoarea, sub aspectul infracţiunilor de fals, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, în formă calificată şi uz de fals.
În motivarea plângerii s-a învederat că la data de 20 martie 2003, reprezentantul societăţii sus-arătate a aflat de existenţa unui proces-verbal înregistrat la Banca T., sucursala Vâlcea care a fost depus la dosarul nr. 286/2003 aflat pe rolul Tribunalului Vâlcea, secţia comercială, de către SC L. SRL menit să inducă în eroare instanţa investită cu judecarea litigiului respectiv.
S-a mai arătat că înscrisul cuprinde fapte nereale referitoare la un acord pe care S.I. l-ar fi dat în ziua de 3 octombrie 2002 la sediul Băncii T.
Pe parcursul actelor premergătoare începerii urmăririi penale s-a stabilit că SC S. SRL a contractat mai multe credite de la Banca T. şi datorită întârzierilor linia de credit a fost prelungită până la data de 20 decembrie 2002.
Fiind somat de conducerea băncii că va fi declanşată procedura executării silite, S.I. a încunoştinţat-o că intenţionează să vândă o suprafaţă de teren şi unele construcţii către SC L. SRL şi a solicitat acordul băncii pentru a înstrăina bunurile ce erau ipotecate în favoarea ei, urmând ca suma obţinută să fie folosită pentru stingerea creanţei.
Astfel, între cele două societăţi menţionate s-a încheiat un precontract de vânzare-cumpărare, iar pe data de 3 octombrie 2002 s-au prezentat la sediul băncii S.I., în calitate de administrator al SC S. SRL şi M.A. în calitate de administrator al SC L. SRL, unde, în prezenţa directoarei I.S., a numiţilor T.D., T.M. şi R.C., precum şi a notarilor P.V. şi N.R., urmau să semneze contractul de vânzare-cumpărare.
La solicitarea lui S.I., numitul M.A. a completat şi semnat ordinul de plată nr. 8 din 3 octombrie 2002 în valoare de 1.130.000.000 lei către SC S. SRL, pe lângă suma de 170.000.000 lei pe care o plătise la încheierea precontractului.
După ce a primit extrasul de cont, S.I. a refuzat să mai semneze contractul întocmit de cei doi notari, părăsind sediul băncii.
În atare situaţie, M.A., fiindu-i teamă că banii săi vor fi folosiţi de S.I. ca să-şi plătească datoriile la bancă şi către bugetul statului a formulat o cerere, solicitând anularea fondului de plată şi revirarea sumei în contul societăţii sale.
S.I. dorind să dispună de banii respectivi a constatat că aceştia nu mai sunt în contul firmei sale, aflând astfel de operaţiunea legală de stornare pe care o făcuse conducerea băncii.
Ulterior, pe 15 octombrie 2002, S.I. a vândut parte din active unei alte societăţi, motiv pentru care a fost acţionat în judecată de SC L. SRL.
În aceste condiţii a fost redactat procesul verbal din 3 octombrie 2002 şi înregistrat sub nr. 5439 la Banca Transilvania, sucursala Vâlcea.
Apreciind că în conţinutul înscrisului nu au fost înregistrate date şi fapte care să nu corespundă adevărului, prin rezoluţia nr. 78/P/2003, din 18 iunie 2003, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, a dispus, în temeiul art. 228 alin. (4), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de notarii publici P.V. şi N.R. şi faţă de funcţionarii băncii.
Împotriva acestei rezoluţii s-a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti care, prin rezoluţia dată, a respins-o considerând că rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale este temeinică şi legală.
Conform art. 2781 C. proc. pen., petiţionarul s-a adresat instanţei competente care prin sentinţa penală nr. 64/ P din 29 iunie 2004, a respins plângerea ca nefondată.
În termen legal, petiţionarul S.I., administratorul SC S. SRL Rm. Vâlcea, a declarat recurs împotriva hotărârii sus-arătate pe care o consideră netemeinică şi nelegală.
Recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Instanţa de fond a reţinut o stare de fapt corectă ce decurge din probele administrate atât pe parcursul actelor premergătoare începerii urmăririi penale, cât şi în faza cercetării judecătoreşti.
Astfel, prin plângerea adresată organelor de urmărire penală petiţionarul S.I. a solicitat cercetarea făptuitorilor pentru întocmirea în fals a procesului verbal nr. 5439 din 3 octombrie 2002 care are în conţinutul său fapte neconforme cu realitatea.
Analizându-se actele depuse la dosar, declaraţiile notarilor P.V. şi N.R., ale directoarei I.S., ale referenţilor T.D. şi R.C., ale consilierului juridic T.M., precum şi celelalte probe administrate în cauză, se poate concluziona, fără putinţă de tăgadă, că procesul-verbal respectiv reflectă cu fidelitate cele întâmplate la sediul Băncii T., sucursala Vâlcea, în ziua de 3 octombrie 2002.
În atare situaţie, rezoluţiile procurorului cât şi hotărârea instanţei de fond sunt temeinice şi legale.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor cuprinse în art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins ca nefondat, iar recurentul petiţionar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta SC S. SRL prin reprezentantul legal S.I. împotriva sentinţei penale nr. 64 din 29 iunie 2004 a Curţii de Apel Piteşti.
Obligă recurentul petent la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 500.000 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5340/2004. Penal. Plîngere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5346/2004. Penal. întrerupere executare... → |
|---|
