ICCJ. Decizia nr. 5346/2004. Penal. întrerupere executare pedeapsă. Recurs

Decizii penale ICCJ 2004

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 5346/2004

Dosar nr. 4825/2004

Şedinţa publică din 19 octombrie 2004

Asupra recursului de faţă:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 946 din 22 iulie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 2431/2003 s-a dispus respingerea cererii de întrerupere a executării pedepsei formulată de către condamnatul C.M.M. ca nefondată.

A fost obligat condamnatul la 300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 250.000 lei onorariu avocat desemnat din oficiu, s-au avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că mama condamnatului are mijloace de subzistenţă, chiar dacă insuficiente, şi nu se impune liberarea inculpatului pentru ca acesta în perioada de 3 luni să găsească resursele financiare necesare plăţii întreţinerii restante.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II–a penală, prin Decizia nr. 596/ A din 12 august 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat, în termen legal, de către condamnat, apreciind că, în mod corect, instanţa de fond a reţinut că motivul invocat nu face parte din cele prevăzute de lege pentru întreruperea executării pedepsei.

Reiterând motivele cererii pentru întreruperea executării pedepsei închisorii, condamnatul a declarat recurs împotriva acestei din urmă hotărâri.

Examinând cauza prin prisma criticilor formulate, se constată că instanţele au stabilit corect cu privire la neîndeplinirea condiţiilor art. 455, cu referire la art. 453 lit. c) C. proc. pen.

Este de reţinut că pentru asigurarea, concomitent, a scopului procesului penal şi a scopului pedepsei aplicate, punerea de îndată în executare a hotărârii definitive de condamnare şi executarea pedepsei apar ca fiind condiţii obligatorii.

Ca atare, întreruperea executării pedepsei închisorii poate fi acordată exclusiv în acele situaţii în care instanţa investită cu cererea constată incidenţa unuia din cazurile limitativ prevăzute de legea procesual penală şi îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru cazul invocat.

Or, în speţă nu corespunde cerinţelor art. 453 lit. c) C. proc. pen., lipsa resurselor financiare necesare plăţii întreţinerii restante de către mama condamnatului.

Aşa fiind, pentru considerentele arătate mai sus, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul C.M.M.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul C.M.M. împotriva deciziei penale nr. 596 din 12 august 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 octombrie 2004.

← ICCJ. Decizia nr. 5342/2004. Penal. Plângere. Recurs  ICCJ. Decizia nr. 5353/2004. Penal. Art.215 c.pen. Recurs →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 5346/2004. Penal. întrerupere executare pedeapsă. Recurs