ICCJ. Decizia nr. 5339/2004. Penal. Art.180 alin.2.c. pen. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5339/2004
Dosar nr. 4747/2004
Şedinţa publică din 19 octombrie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 156 din 10 octombrie 2003, definitivă prin neapelare, a Judecătoriei Târnăveni, inculpatul F.V. a fost condamnat la 1 (un) an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prevăzută şi pedepsită de art. 180 alin. (2) C. pen.
În baza art. 81 din acelaşi cod, a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani.
S-a reţinut că, la 20 martie 2003, inculpatul l-a înjunghiat în abdomen pe F.F., fratele său, producându-i o plagă nepenetrantă ce a necesitat pentru vindecare 12-14 zile de îngrijiri medicale.
Totodată, a fost obligat să plătească părţii civile F.F. suma de 5.000.000 lei despăgubiri civile.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în anulare procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 409 şi art. 410 alin. (1) partea I, pct. 7 şi pct. 71 C. proc. pen., pentru două motive:
- faptei săvârşite de inculpat i s-a dat o greşită încadrare juridică, constând în nereţinerea stării de recidivă;
- omisiunea revocării suspendării condiţionate a pedepsei anterioare, contrar dispoziţiilor art. 83 C. pen.
Recursul în anulare este fondat.
Potrivit art. 37 lit. a) C. pen., există recidivă postcondamnatorie când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia sau în stare de evaluare, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracţiune este închisoarea mai mare de un an.
Totodată, art. 4 alin. (1) din Legea nr. 543/2002 prevede că graţierea nu se aplică celor condamnaţi pentru infracţiuni săvârşite în stare de recidivă sau celor care sunt recidivişti prin condamnări anterioare.
Or, infractor recidivist este cel care, după o primă condamnare, săvârşeşte o nouă infracţiune în condiţiile cerute de lege pentru existenţa recidivei, ceea ce înseamnă că la data săvârşirii noii infracţiuni apare şi starea de recidivă, fiind indiferent momentul constatării sale prin hotărâre judecătorească.
În consecinţă, actul de clemenţă se aplică în raport cu ceea ce este făptuitorul la acea dată şi nu în funcţie de ce a fost anterior.
În speţa de faţă, din fişa de cazier a inculpatului rezultă că acesta a mai fost condamnat anterior prin sentinţa penală nr. 218 din 5 octombrie 2000 a Judecătoriei Târnăveni, definitivă la 16 octombrie 2000 prin nerecurare, la un an închisoare, pentru infracţiunile prevăzute de art. 180 şi art. 193 C. pen., în condiţiile art. 81 din acelaşi cod. Prin urmare, termenul de încercare al suspendării condiţionate s-ar fi împlinit la 16 octombrie 2003.
Dar, conform art. 120 alin. (2) C. pen., graţierea are efecte şi asupra pedepselor a căror executare este suspendată condiţionat. În acest caz, partea din termenul de încercare care reprezintă durata pedepsei pronunţate de instanţă se reduce în mod corespunzător. Dacă suspendarea condiţionată este revocată sau anulată, se execută numai partea din pedeapsă rămasă negraţiată.
Aceste prevederi au însă în vedere numai graţierile necondiţionate, iar în ipoteza unei graţieri condiţionate ele nu vor opera automat, în chiar momentul aplicării graţierii, ci numai la expirarea intervalului de timp fixat în actul de clemenţă, dacă cel condamnat a respectat condiţia suspendării impusă prin acelaşi act, aceea de a nu fi săvârşit o infracţiune intenţionată în intervalul respectiv. Doar în acest moment graţierea va fi considerată definitivă şi îşi va produce toate efectele.
În consecinţă, partea din termenul de încercare care reprezintă durata pedepsei pronunţate de instanţă se va reduce corespunzător conform art. 120 alin. (2) C. pen., dar cu efecte „ex tunc", numai în momentul îndeplinirii condiţiei graţierii, respectiv la expirarea termenului de 3 ani prevăzut de art. 7 din Legea nr. 543/2002, în cauză la 16 octombrie 2003.
Cum, în cazul de faţă, fapta a fost săvârşită la 20 martie 2003, deci în cursul ambelor termene de încercare atât al suspendării condiţionate, cât şi al graţierii condiţionate al pedepsei anterioare de un an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 218 din 5 octombrie 2000 a Judecătoriei Târnăveni, instanţa trebuia să dea eficienţă dispoziţiilor art. 83 C. pen. şi să dispună executarea alăturată a celor două pedepse, urmând ca inculpatul să execute în final 2 ani închisoare.
De asemenea, cum pedeapsa anterioară constituia primul termen al recidivei postcondamnatorii, trebuia să reţină la încadrarea juridică şi dispoziţiile art. 37 lit. a) C. pen.
Aşa fiind, se va admite recursul în anulare, se va casa hotărârea atacată numai cu privire la nereţinerea stării de recidivă şi la omisiunea revocării suspendării condiţionate a executării unei pedepse anterioare.
Se vor înlătura dispoziţiile art. 81 şi art. 82 C. pen., pentru pedeapsa aplicată în cauză.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 156 din 10 octombrie 2003 a Judecătoriei Târnăveni, privind pe inculpatul F.V.
Casează sentinţa penală atacată numai cu privire la nereţinerea stării de recidivă şi la omisiunea revocării suspendării condiţionate a executării unei pedepse anterioare.
Înlătură dispoziţiile art. 81 şi art. 82 C. pen., pentru pedeapsa aplicată în cauză.
Constată că inculpatul se află în starea de recidivă, prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen. şi menţine pedeapsa de un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.
În baza art. 83 C. pen., revocă suspendarea executării pedepsei de un an închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 218 din 5 octombrie 2000 a Judecătoriei Târnăveni şi dispune executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare.
Face aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Menţine celelalte dispoziţii.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5336/2004. Penal. Art.208,209 c. pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5340/2004. Penal. Plîngere. Recurs → |
|---|
