ICCJ. Decizia nr. 5332/2004. Penal. 211 al.2 c.p. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5332/2004
Dosar nr. 1793/2004
Şedinţa publică din 19 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 329 din 10 noiembrie 2003, pronunţată în dosarul nr. 6209/2003 al Tribunalului Alba Iulia, inculpaţii au fost condamnaţi astfel:
- U.A.T. la 4 (patru) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a) şi c), alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen.
S-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen.
- P.A.R. la 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tâlhărie, prevăzută şi pedepsită de art. 26, raportat la art. 211, alin. (1) şi (2) lit. c), alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 74, lit. a) şi c) şi art. 76 lit. a) C. pen.
S-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen.
A fost menţinută, în temeiul dispoziţiilor cuprinse în art. 350 C. proc. pen., starea de arest preventiv a inculpaţilor.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei P.A.R. durata prevenţiei începând cu data de 4 septembrie 2003 la zi.
Instanţa a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului U.A.T. durata reţinerii şi a arestării preventive de la 19 august 2003 la zi.
Tribunalul a admis acţiunea civilă a părţii civile B.I., domiciliat în municipiul Deva şi a obligat inculpaţii, în solidar, la plata către aceasta a sumei de 960.000 lei despăgubiri civile.
De asemenea, a obligat inculpaţii la plata a câte 3.200.000 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat.
Hotărând astfel, instanţa a reţinut în fapt că, în ziua de 17 august 2003, cei doi inculpaţi întâlnind pe partea vătămată B.I. într-un bar din Alba Iulia şi văzând că este sub influenţa băuturilor alcoolice şi că are bani asupra ei s-au hotărât să-i sustragă, punând la cale un plan de acţiune.
Astfel, inculpata P.A.R. sub pretextul întreţinerii de raporturi sexuale l-a ademenit pe B.I. în Cimitirul E. din Alba Iulia.
La scurt timp, conform înţelegerii prealabile, inculpatul U.A.T. a apărut şi el în cimitir, reproşându-i părţii vătămate că intenţiona să întreţină relaţii sexuale cu soţia sa. În clipa imediat următoare a început să-l lovească pe B.I. cu pumnii în faţă, după care cu un cuţit pe care-l avea asupra sa l-a ameninţat, sustrăgându-i în acelaşi timp suma de 960.000 lei din buzunarul pantalonilor.
În urma agresiunii partea vătămată a suferit leziuni traumatice corporale ce au necesitat pentru vindecare 11-12 zile de îngrijiri medicale.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat apeluri, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba Iulia şi inculpatul U.A.T.
Prin apelul declarat, parchetul critică hotărârea pentru greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor ca urmare a interpretării greşite a dispoziţiilor privind circumstanţele atenuante şi a celor referitoare la criteriile legale de individualizare, precum şi pentru omisiunea confiscării cuţitului folosit de inculpat la săvârşirea infracţiunii.
În apelul său, inculpatul U.A.T. solicită să se dea o mai mare eficienţă circumstanţelor atenuante recunoscute, astfel încât pedeapsa ce i se va aplica să fie redusă substanţial.
Curtea de Apel Alba Iulia prin Decizia nr. 74/ A din 24 februarie 2004, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba Iulia şi a desfiinţat în parte sentinţa atacată şi anume cu privire la reţinerea greşită a temeiului juridic al circumstanţelor atenuante şi a nereţinerii dispoziţiilor art. 118 lit. b) C. pen., privind confiscarea specială.
Apreciind că instanţa de fond a realizat o individualizare legală şi temeinică a pedepselor, cu respectarea criteriilor generale de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), curtea de apel le-a menţinut.
De asemenea, a respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul U.A.T. împotriva aceleiaşi sentinţe.
În termen legal, hotărârile au fost atacate cu recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia care a solicitat înlăturarea circumstanţelor atenuante şi condamnarea inculpaţilor la câte o pedeapsă cu închisoarea în limitele speciale prevăzute de lege pentru infracţiunea de tâlhărie săvârşită.
Examinând hotărârile atacate în raport de cazul de recurs invocat, prevăzut de art. 3859, alin. (1), pct. 14, Teza I C. proc. pen., precum şi din oficiu, cu privire la cazurile care se iau în considerare conform art. 3859, alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată, în baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, recursul fondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce vor fi dezvoltate mai jos.
Astfel, potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor instanţa trebuie să ţină seama de dispoziţiile Părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate de partea generală, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana făptuitorului, de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Din formularea dată de textul de lege mai sus arătat acestor criterii rezultă că sunt obligatorii şi trebuie avute în vedere în totalitate la stabilirea şi aplicarea pedepsei.
Or, în speţă, analizarea exclusivă a datelor ce caracterizează persoanele făptuitorilor (infractori primari şi atitudine sinceră pe parcursul procesului penal), ignorându-se celelalte criterii de individualizare a determinat aplicarea unor sancţiuni greşit individualizate.
Cele două instanţe (de fond şi de control judiciar) nu au analizat cu suficientă fermitate pericolul social concret al faptei comise de inculpaţi.
Astfel, cooperarea inculpaţilor a avut la bază o înţelegere prealabilă, fapta s-a comis în loc public, însă izolat, autorul sustragerii a fost înarmat cu un cuţit cu lama de 15 cm şi a ameninţat victima cu moartea, iar ca urmare a loviturilor primite partea vătămată a suferit leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 11-12 zile de îngrijiri medicale. Toate aceste elemente scot în evidenţă un grad de pericol social deosebit.
Aşa fiind, Curtea constată întemeiată critica formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia cu privire la greşita reţinere a dispoziţiilor art. 74 lit. a) şi c) şi ale art. 76 lit. b) C. proc. pen. şi în temeiul art. 38515, alin. (1), pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul, va casa Decizia atacată, precum şi hotărârea primei instanţe numai cu privire la individualizarea pedepselor, în sensul greşitei reţineri a circumstanţelor atenuante.
Din pedepsele ce se vor aplica şi care vor fi în concordanţă cu pericolul social concret al faptei se va deduce durata arestării preventive.
Onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia împotriva deciziei penale nr. 74 din 24 februarie 2004 a Curţii de Apel Alba Iulia, privind pe inculpaţii U.A.T. şi P.A.R.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 329 din 20 decembrie 2000 a Tribunalului Alba, numai cu privire la individualizarea pedepselor, în sensul greşitei reţineri a circumstanţelor atenuante.
Înlătură dispoziţiile art. 74 lit. a) şi c) şi ale art. 76 lit. b) C. pen.
În baza art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c), alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., condamnă pe inculpatul U.A.T. la pedeapsa de 7 ani închisoare.
În baza art. 26, raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c), alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., condamnă pe inculpata P.A.R. la pedeapsa de 7 ani închisoare.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului U.A.T. durata reţinerii şi arestării preventive de la 19 august 2003 la 19 octombrie 2004 şi din pedeapsa aplicată inculpatei P.A.R. durata reţinerii şi arestării preventive de la 4 septembrie 2003 la 19 octombrie 2004.
Onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 400.000 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5331/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5336/2004. Penal. Art.208,209 c. pen. Recurs → |
|---|
