ICCJ. Decizia nr. 5355/2004. Penal. Legea nr.365/2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5355/2004
Dosar nr. 4594/2003
Şedinţa publică din 20 octombrie 2004
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 99 din 30 ianuarie 2003, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II–a penală, în baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, raportat la art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.S.V. la 2 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus prevenţia de la 6 octombrie 2002 la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest.
În baza art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 l-a condamnat pe inculpatul S.G.M. la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 acelaşi inculpat a fost condamnat la 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul S.G.M. va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, aplicată în condiţiile art. 65 alin. (2) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus prevenţia de la 6 octombrie 2002 la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest.
În baza art. 118 lit. a) şi b) C. pen., a confiscat cele 10 instrumente de plată electronică contrafăcute, calculator, imprimantă termică, dispozitiv embosat şi dispozitiv Tipper.
În baza art. 118 lit. c) C. pen., a confiscat de la inculpatul S.G.M. suma de 450 dolari S.U.A. primiţi pentru a săvârşi infracţiunea dedusă judecăţii.
În baza art. 1605 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., a restituit cauţiunea de 50.000.000 lei.
Inculpaţii au fost obligaţi la cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că inculpatul B.S.V. a comandat inculpatului S.G.M., 10 instrumente de plată contrafăcute (cărţi de credit), pe care ulterior le-a plasat prin vânzare pentru suma de 1800 dolari S.U.A.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul S.G.M., s-a reţinut că a contrafăcut, la solicitarea inculpatului B.S.V. cele 10 cărţi credit folosind în acest scop echipamente speciale deţinute la domiciliul său.
Împotriva sentinţei, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpaţii.
În apelul Parchetului, s-a criticat sentinţa sub două aspecte, respectiv în mod greşit a fost condamnat inculpatul S.G.M. la 3 ani şi 2 ani închisoare, pentru săvârşirea a două infracţiuni prevăzută de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, deşi în considerente reţine în sarcina inculpatului săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 24 şi art. 25 din Legea nr. 365/2002, astfel încât nu s-a soluţionat fondul pentru cea de-a doua infracţiune.
A doua critică de apel se referă la greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor.
Prin apelul său, inculpatul B.S.V. a criticat sentinţa pentru greşita încadrare a faptei, apreciind că fapta sa se încadrează în sfera tentativei pentru argumentele expuse în practicaua prezentei.
Un al doilea motiv de apel vizează redozarea pedepsei, dând o mai mare eficienţă circumstanţelor atenuante.
Separat, inculpatul a solicitat aplicarea prevederilor art. 861 C. pen., faţă de persoana sa.
În apelul inculpatului S.G.M. s-a solicitat, de asemenea, să se constate că în cauză este vorba de o tentativă, întrucât cele 10 carduri găsite asupra inculpatului B.S.V. nu puteau fi folosite, întrucât trebuiau încărcate pe bandă magnetică. A mai solicitat redozarea pedepsei, apreciind că pedeapsa deja executată este suficientă şi scopul prevăzut de lege a fost atins.
În subsidiar a solicitat aplicarea prevederilor art. 861 C. pen.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a I penală, prin Decizia penală nr. 430 din 14 august 2003 a admis apelurile declarate de, parchet şi de inculpaţii S.G.M. şi B.S.V.
Desfiinţează parţial sentinţa nr. 99 din 30 ianuarie 2003, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II penală şi, în fond:
Înlătură aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), în privinţa inculpatului B.S.V.
În baza art. 861 C. pen., dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului B.S.V. pe un termen de 4 ani conform art. 862 C. pen.
Conform art. 863 C. pen., inculpatul, pe durata termenului de încercare se va supune măsurilor de supraveghere prevăzut de art. 863 alin. (1) pct. a – d C. pen.
Pune în vedere prevederile art. 864 C. pen.
Descontopeşte pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului S.G.M. în pedepsele componente.
În baza art. 25 alin. (1) din Legea nr. 356/2002 condamnă pe inculpat la 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa de 3 ani închisoare.
Înlătură aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 861 C. pen., dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare pe o perioadă de 6 ani, conform art. 862 C. pen.
În baza art. 863 C. pen., obligă pe inculpat ca pe durata termenului de încercare să se supună măsurilor de supraveghere prevăzut de art. 863 alin. (1) pct. a – d C. pen.
Pune în vedere prevederile art. 864 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), deduce prevenţia ambilor inculpaţi de la 6 octombrie 2002 şi până la punerea efectivă în libertate.
Dispune punerea în libertate a inculpaţilor, dacă nu sunt arestaţi în altă cauză.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Nemulţumiţi şi de această hotărâre, în termenul legal, atât parchetul, precum şi cei doi inculpaţi B.S.V. şi S.G.M. au declarat recurs.
Prin recursul declarat de parchet, hotărârea atacată este criticată pentru netemeinicia aplicării prevederilor art. 861 C. pen., ca mod de individualizare a pedepselor, total nejustificat faţă de ambii inculpaţi. Pentru aceste considerente se cere în final de către parchet, şi să admită recursul şi să se reaprecieze individualizarea pedepselor prin înlăturarea aplicării dispoziţiilor art. 861 C. pen.
Prin recursurile declarate de inculpaţii B.S.V. şi S.G.M. se cere reevaluarea probatoriului după care să se schimbe încadrarea juridică, din infracţiunea consumată prevăzută de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, în tentativă la această infracţiune şi apoi în mod corespunzător să se reducă pedeapsa şi cu menţinerea modalităţii de executare prevăzută de art. 861 C. pen.
Recursurile declarate de parchet şi de către inculpatul S.G.M., urmează a se vedea că sunt fondate, în limita celor ce se vor examina.
Astfel se reţine că, instanţele au apreciat judicios probele stabilind corect situaţia de fapt, iar încadrarea juridică dată acţiunilor infracţionale este cea legală, pentru ambii inculpaţi.
Activitatea efectiv desfăşurată de inculpatul S.G.M. care (la comanda coinculpatului B.S.V.) falsifică 10 instrumente de plată electronică (cărţi de credit) şi care mai apoi au fost puse în circulaţie de către cel ce le comandase, respectiv coinculpatul B.S.V., întrunesc în drept elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 24 alin. (1) şi respectiv de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 în forma consumată şi nici de cum în forma tentativei.
Dealtfel, susţinerile inculpaţilor în acest sens, nu au suport probator, în cauză dovedindu-se şi împrejurarea că, acele cărţi de credit confecţionate şi obţinute în mod fals, de către inculpaţi au şi fost folosite pentru plata unor bunuri şi servicii astfel după cum se atestă.
În aceste condiţii apărările făptuitorilor nu numai că, nu se dovedesc, dar sunt chiar infirmate de probatoriu. Cum, instrumentele de plată electronică, falsificate de inculpaţi, şi-au produs efectele specifice, prin utilizarea efectivă, drept carduri, pe piaţa internaţională faptele autorilor sunt infracţiuni consumate şi nici un moment nu ne aflăm, în faţa unei tentative la infracţiunea prevăzută de art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 365/2002, după cum încearcă să susţină ambii inculpaţi recurenţi.
În consecinţă, pe deplin justificat şi legal, instanţele au respins cererea de schimbare a încadrării juridice, astfel după cum s-a analizat în cele de mai sus şi după cum apreciază şi instanţa de recurs.
În raport de, gradul ridicat de pericol social al acestui gen de fapte penale, ce produc pagube deosebite societăţilor bancare şi comerciale şi reprezintă o formă nouă de criminalitate economico – financiară, precum şi deţinerea de echipamente de performanţă, în vederea falsificării cardurilor, ceea ce demonstrează şi tendinţa inculpaţilor de a persevera în comiterea acestor grave infracţiuni, individualizarea pedepselor respectiv modalitateade executare dispusă şi prevăzută de art. 861 C. pen., adică, suspendarea executării sub supraveghere, nu numai că nu se justifică, dar au fost nesocotite şi cerinţele art. 52 C. pen., prin aceea că nu se poate realiza nici scopul de reeducare şi nici cel de prevenţie generală.
În consecinţă, recursul declarat de parchet, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va fi admis şi rejudecând se vor înlătura prevederile art. 861 C. pen., iar inculpaţii vor urma a executa pedepsele aplicate, în regim de privare de libertate.
Verificându-se şi din oficiu hotărârea atacată, se constată că, inculpatul S.G.M. din eroare, a rămas condamnat prin sentinţa penală nr. 99 din 30 ianuarie 2003 şi la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 deşi prin aceeaşi sentinţă penală este condamnat pentru aceeaşi infracţiune, la pedeapsa de 3 ani închisoare, pedeapsă menţinută prin Decizia penală din apel.
În consecinţă, se va înlătura, după descontopirea pedepselor aplicate inculpatului S.G.M., pedeapsa de 2 ani aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 prin sentinţa penală nr. 99 din 30 ianuarie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II–a penală.
Apoi, celelalte două pedepse vor fi recontopite, inculpatul S.G.M. având de executat, 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În limita celor analizate în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se vor admite recursurile declarate de parchet şi de inculpatul S.G.M., iar potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge recursul declarat de inculpatul B.S.V., ca nefondat.
Se vor aplica şi prevederile art. 192 C. proc. pen., faţă de inculpatul B.S.V.
Toate celelalte dispoziţii ale hotărârilor verificate, vor fi menţinute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpatul S.G.M. împotriva deciziei penale nr. 430 din 14 august 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind şi pe inculpatul B.S.V.
Casează Decizia atacată, numai cu privire la aplicarea art. 861 C. pen., pentru inculpaţii S.G.M. şi B.S.V., dispoziţie pe care o înlătură.
Casează şi sentinţa penală nr. 99 din 31 ianuarie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, numai cu privire la greşita condamnare la 2 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 a inculpatului S.G.M.
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului S.G.M. în pedepsele componente şi anume:
- de 3 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., aplicate prin sentinţa penală nr. 99 din 31 ianuarie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală;
- de 2 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 prin aceeaşi sentinţă;
- de 2 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, prin Decizia penală nr. 430 din 14 august 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Înlătură condamnarea de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 99 din 31 ianuarie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală şi recontopind celelalte două pedepse, inculpatul S.G.M. execută 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Aplică art. 71 şi art. 64 pentru ambii inculpaţi.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor casate.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.S.V. împotriva deciziei penale nr. 430 din 14 august 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă pe recurentul inculpat B.S.V. la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 20 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5354/2004. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5356/2004. Penal. Art.178 alin.2, 5 c.pen.... → |
|---|
