ICCJ. Decizia nr. 544/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 544/2004
Dosar nr. 4817/2003
Şedinţa publică din 29 ianuarie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 447 din 6 mai 2003, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a dispus condamnarea inculpatului D.I.F., în baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, la un an şi 6 luni închisoare, făcându-se aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 16 din Legea nr. 143/2000, acelaşi inculpat a fost condamnat la 6 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen., i s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus, prin aceeaşi sentinţă, condamnarea inculpatului P.G. la 3 ani închisoare.
Potrivit art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), acelaşi inculpat a fost condamnat la 12 ani închisoare.
Inculpatului i s-au interzis, conform art. 65 C. pen., drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 67 alin. (2) C. pen., i s-a aplicat pedeapsa complimentară a degradării militare.
S-a menţinut starea de arest preventiv a ambilor inculpaţi şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus de la 16 septembrie 2002 la zi, perioada prevenţiei.
S-a dispus, în baza art. 118 lit. e) C. pen. şi art. 17 din Legea nr. 143/2000, confiscarea cantităţii de 0,35 gr. heroină de la inculpatul P.G., cantitate rămasă după efectuarea analizelor de laborator şi depusă la I.G.P. la data de 1 octombrie 2002 potrivit dovezii cu nr. 601161, seria B.
Inculpaţii au fost obligaţi la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut:
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a trimis, prin Rechizitoriul nr. 1156/P/2002, în judecată pe inculpaţii D.I.F., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 4 şi 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, ultima cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi ambele, cu aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. şi P.G., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În ziua de 16 septembrie 2002, în jurul orelor 11,45, lucrătorii de poliţie din cadrul I.G.P. Brigada de combatere a crimei organizate şi Antidrog Bucureşti, au găsit, în urma percheziţiei domiciliare efectuate în imobilul din str. Făinari, sector 2, unde locuiau inculpaţii P.G. (zis P.) şi D.I.F. (zis R.) 11 doze de heroină cântărind 0,44 gr. în totalitate, între care 10 doze se găseau în curtea imobilului, iar o doză în camera ocupată de inculpatul D.I.F.
Inculpaţii au recunoscut că sunt consumatori de droguri şi că dozele găsite le aparţin.
Probatoriile administrate în faza de urmărire penală şi de cercetare judecătorească au fost: depoziţii de martori, înscrisuri, procese-verbale, constatări tehnico-ştiinţifice consemnate în raportul depus la dosar, au constituit fundamentul soluţiei pronunţate.
Apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpaţi au fost respinse ca nefondate.
S-a reţinut că pedepsele aplicate inculpaţilor sunt bine individualizate şi că nu se impune înlăturarea dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 reţinute în favoarea inculpatului D.I.F.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpaţii D.F.I. şi P.G.
Decizia a fost criticată sub aspectul individualizării pedepsei, în sensul că este prea blândă, se reţine în motivele parchetului sau prea aspră cum se reţine în motivele invocate de inculpaţi.
Examinând cauza în raport de motivele invocate analizate prin prisma dispoziţiilor art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., cât şi din oficiu se constată, că recursurile sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare.
Individualizarea pedepsei s-a făcut cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), instanţele având în vedere atât gradul de pericol social al faptelor comise, al împrejurărilor săvârşirii acestora dar şi datele ce caracterizează persoana inculpaţilor.
Referitor la acest aspect, instanţele au dat eficienţă împrejurării că inculpatul P.G. este cunoscut cu antecedente penale, că a avut o atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal în pofida probelor de vinovăţie, iar inculpatul D.I.F. nu este cunoscut cu antecedente penale şi a avut o atitudine sinceră şi cooperantă pe parcursul procesului penal.
Aşa fiind, recursurile urmează a fi respinse potrivit dispoziţiilor art. 39515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpaţii D.I.F. şi P.G. împotriva deciziei penale nr. 579 din 30 septembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia II penală.
Deduce din pedepse durata arestării preventive de la 16 septembrie 2002 până la 29 ianuarie 2004 pentru fiecare inculpat.
Obligă recurenţii la câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 400.000 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 543/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 551/2004. Penal. Art.257 c.pen. Recurs → |
|---|
