ICCJ. Decizia nr. 5435/2004. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5435/2004
Dosar nr. 4150/2004
Şedinţa publică din 22 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerile adresate Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, petentul N.C. a solicitat efectuarea de cercetări faţă de intimaţii: C.C., O.V., M.C.V. şi A.I., pentru săvârşirea infracţiunii de „abuz în serviciu contra intereselor personale" prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constând în aceea că aceştia în calitate de ofiţeri de poliţie în cadrul Poliţiei municipiului Fălticeni au efectuat în mod corespunzător cercetări în mai multe dosare penale în care el avea calitatea de persoană vătămată iar prin soluţiile procedurale propuse de aceştia i-au fost prejudiciate interesele sale legale.
Procurorul, prin rezoluţia din 26 februarie 2004, a confirmat propunerea organelor de cercetare penală de a nu se începe urmărirea penală faţă de sus-numiţii (ofiţeri de poliţie în cadrul Poliţiei municipiului Fălticeni), pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât fapta reclamată nu există.
Împotriva acestei rezoluţii a formulat plângere petentul la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava care prin rezoluţia din 20 aprilie 2004, a respins-o, cu aceeaşi motivare.
În conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., petentul a formulat din nou plângere la instanţă, care a fost înregistrată sub nr. 3213/2004 din 13 mai 2004 solicitând desfiinţarea rezoluţiei parchetului şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale şi continuării cercetărilor faţă de ofiţerii de poliţie reclamaţi.
Curtea de Apel Suceava, prin sentinţa penală nr. 8 din 28 iunie 2004, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul N.C., domiciliat în comuna Drăguşeni, judeţul Suceava.
În motivarea senţinţei se arată că din actele şi lucrările dosarului rezultă că petentul în calitate de mandatar al numitei B.E. a depus mai multe plângeri penale împotriva fostului primar al comunei Drăguşeni, P.T. (în prezent decedat) acuzându-l de săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 109 din Legea nr. 18/1991, întrucât prin modul necorespunzător de aplicare a dispoziţiilor legii fondului funciar de către autorităţile locale, au fost lezate grav interesele numitei B.E.
Plângerile respective au făcut obiectul dosarelor nr. P/323979/1997, P/18188/1998, P/12328/2001 şi P/11429/2003 ale Poliţiei municipiului Fălticeni. În plângeri se arată că B.E. a rămas orfană de ambii părinţi în anul 1933, la vârsta de 5 ani, fiind luată în întreţinere de unchiul şi mătuşa sa, S.D. şi S.P. care au preluat şi bunurile defuncţilor ei părinţi. După decesul mătuşii adoptive, S.P., în anul 1974, B.E. a rămas singura moştenitoare, astfel că în mod nelegal comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 a înscris în adeverinţele de proprietate nr. 143/1991 şi nr. 972/1991, ca moştenitori alături de B.E. (nepoată) şi pe A.M., sora defunctei S.P.
Cercetările efectuate de cei 4 ofiţeri de poliţie în dosarele respective au stabilit că B.E. nu a prezentat comisiei locale dovezi privind bunurile rămase după decesul părinţilor săi şi nici că a fost adoptată de rudele sale S.D. şi S.P. A mai reieşit că acţiunile civile introduse de B.E. (direct sau prin mandatarul N.C.) împotriva comisiilor locale judeţeană şi comunală, de aplicare a Legii nr. 18/1991, precum şi împotriva lui A.I., soţul lui A.M., au fost respinse, ca nefondate, prin hotărâri judecătoreşti, unele rămase definitive şi irevocabile.
La finalizarea cercetărilor, dosarele întocmite au fost înaintate Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni, cu propuneri de neîncepere a urmăririi penale.
Prin rezoluţiile date în dosarele nr. 1029/P/1996, 458/P/1998,, 1021/P/1998 şi 3578/P/2000, parchetul a confirmat propunerile de neîncepere a urmăririi penale faţă de primarul P.T., pentru infracţiunile prevăzute de art. 246 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 109 din Legea nr. 18/1991 ca urmare a inexistenţei faptelor reclamate.
La solicitarea petentului N.C., soluţiile respective au fost verificate de procurorii ierarhic superiori, inclusiv din parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care i-au comunicat că sunt legale şi temeinice.
Nemulţumit, petentul N.C. a formulat plângere împotriva ofiţerilor de poliţie care au instrumentat acele dosare susţinând că prin modul în care au efectuat cercetările i-au prejudiciat interesele.
Cum însă, verificările au stabilit că ofiţerii de poliţie reclamaţi au efectuat cercetările cu respectarea dispoziţiilor legale, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, prin rezoluţia din 26 februarie 2004, dată în dosarul nr. 185/P/2003, a confirmat propunerea organelor de cercetare, prevăzute de art. 64 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, de a nu începe urmărirea penală faţă de cons. C.C., inspector pr. O.V., scms. M.C.V. şi scms. A.I., cercetaţi sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), ca urmare a inexistenţei faptelor.
Aşa fiind, instanţa, constatând că rezoluţia atacată este legală şi temeinică, în baza art. 2781 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a respins plângerea ca nefondată.
Declarând recurs împotriva acestei sentinţe petentul a solicitat casarea hotărârii atacate ca nelegală şi netemeinică şi să se dea o soluţie în baza art. 2781 lit. c) sau b), pct. 8 C. proc. pen.
Recursul nu este fondat.
Instanţa de fond, în baza actelor aflate la dosar, a respins în mod justificat plângerea formulată de petent, rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale privind infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), fiind legală şi temeinică.
Aşa cum corect s-a învederat în motivarea sentinţei atacate şi a rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, nu există indicii care să justifice că intimaţii ar fi săvârşit vreo faptă penală atunci când au instrumentat dosarele cu numerele: P/12328/2001, P/11429/2003, P/18188/1998 şi P/323979/1997 ale Poliţiei municipiului Fălticeni, dosare care au fost soluţionate prin referate cu propunere de neîncepere a urmăririi penale. De altfel soluţiile procedurale propuse în dosare au fost confirmate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Fălticeni.
Totodată, aceste soluţii procedurale au fost verificate şi de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi s-a apreciat că sunt legale şi temeinice.
Prin activitatea lor intimaţii nu au făcut altceva decât au efectuat acte corespunzătoare conţinutului îndatoririlor lor de serviciu şi cu respectarea legii.
În consecinţă, rezultând că motivele de casare invocate nu sunt întemeiate şi cum alte motive, susceptibile a fi luate în considerare din oficiu, nu se constată urmează a se respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionar urmând a-l obliga să plătească statului cheltuieli judiciare efectuate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul N.C. împotriva sentinţei penale nr. 8 din 28 iunie 2004 a Curţii de Apel Suceava.
Obligă recurentul să plătească statului suma de 600.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5431/2004. Penal. Art.181c. pen. Recurs în... | ICCJ. Decizia nr. 5456/2004. Penal. Art.197 alin3 c.pen. Recurs → |
|---|
