ICCJ. Decizia nr. 2699/2004. Penal. Art.197 alin.3 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2699/2004
Dosar nr. 5163/2003
Şedinţa publică din 19 mai 2004
Deliberând asupra recursului de faţă constată:
Prin sentinţa penală nr. 57 din 2 iunie 2003, pronunţată de Tribunalul Călăraşi s-a dispus, în temeiul art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea, prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), texte de lege în baza căruia inculpatul T.F. a fost condamnat la 2 ani închisoare şi un an interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. (parte vătămată Ş.O.F.).
În baza art. 81 şi art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe timp de 4 ani.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului T.F., pentru infracţiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. (parte vătămată G.V.) şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. (parte vătămată I.C.).
S-a luat act că partea vătămată G.V., reprezentată de mama sa G.P. şi partea vătămată I.C., reprezentată de mama sa I.I., nu s-au constituit părţi civile.
S-a respins cererea de despăgubiri formulată de partea civilă Ş.G., mama părţii vătămate Ş.O.F.
Inculpatul şi părţile vătămate I.C. şi G.V. au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În fapt s-au reţinut următoarele:
În vara anului 2001 inculpatul a cunoscut-o pe partea vătămată I.C.
La 20 decembrie 2001 inculpatul, care era însoţit de martorul D.I. a întâlnit-o pe partea vătămată la o sală Internet, unde aceasta venise împreună cu partea vătămată G.V.
La propunerea inculpatului cei patru s-au deplasat la un punct termic unde era de serviciu martorul F.L., prieten cu inculpatul.
S-a reţinut că după ce au jucat table şi au consumat băuturi alcoolice inculpatul a luat o canapea din camera de serviciu şi a dus-o în incinta punctului termic în spatele unui cazan şi a invitat-o pe G.V. să-l însoţească şi să întreţină cu el raporturi sexuale, propunere acceptată de partea vătămată.
După aproximativ 30 minute inculpatul a încercat să întreţină raporturi sexuale şi cu partea vătămată I.C., dar aceasta l-a refuzat.
Instanţa a reţinut că din declaraţiile martorilor şi ale părţilor vătămate, nu rezultă că inculpatul ar fi constrâns partea vătămată să întreţină cu el raporturi sexuale.
S-a mai reţinut că la data de 31 decembrie 2001, inculpatul se afla în locuinţa martorului A.V., împreună cu mai mulţi tineri, pentru a petrece revelionul.
După ora 24,00, inculpatul a invitat-o pe partea vătămată Ş.O.F., despre care ştia că este elevă la şcoala generală şi are în jur de 14 ani, într-un dormitor al apartamentului şi i-a propus să întreţină cu el raporturi sexuale. Partea vătămată a fost de acord şi cei doi au întreţinut un raport sexual, după care au revenit în încăperea unde se aflau ceilalţi şi au continuat petrecerea.
Pe 1 ianuarie 2003, părinţii minorei au remarcat o schimbare la aceasta şi întrebând-o ce s-a întâmplat, partea vătămată a susţinut că a fost violată de inculpat.
Medicul legist a constatat că minora prezintă o deflorare recentă şi nu prezintă urme de violenţă.
Reţinând că din coroborarea actelor dosarului nu rezultă că partea vătămată minoră a fost constrânsă să întreţină raport sexual cu inculpatul, instanţa a concluzionat că se impune schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., în infracţiunea de act sexual cu un minor, prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Sentinţa a fost atacată cu apel de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi, susţinându-se că din coroborarea actelor aflate la dosar rezultă că inculpatul a întreţinut prin constrângere raporturi sexuale cu părţile vătămate G.V. şi Ş.O.F. şi a încercat prin violenţă să întreţină raport sexual cu partea vătămată I.C., astfel încât este greşită atât schimbarea încadrării juridice pentru fapta comisă cu privire la partea vătămată Ş.O.F., cât şi achitarea inculpatului pentru celelalte două fapte.
Apelul declarat de procuror a fost admis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 617/ A din 16 octombrie 2003, dispunându-se desfiinţarea sentinţei în parte.
Rejudecând, instanţa de apel a majorat pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracţiunea, prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), de la 2 ani la 3 ani închisoare.
S-au înlăturat dispoziţiile art. 81 şi art. 82 C. pen. şi s-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor comise împotriva părţilor vătămate I.C. şi G.V. din infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. şi respectiv de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 198 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi respectiv de art. 198 alin. (1), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Inculpatul T.F. a fost condamnat la un an închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 198 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi la 3 ani închisoare pentru infracţiunea, prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a înlăturat obligarea părţilor vătămate I.C. şi G.V. la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Instanţa de apel a reţinut că din probe rezultă că la 20 decembrie 2001, inculpatul a întreţinut raport sexual cu partea vătămată G.V., cu acordul acesteia şi a propus părţii vătămate I.C. să întreţină cu el raport sexual, deşi cunoştea faptul că părţile vătămate nu împliniseră 15 ani.
Aşa fiind, s-a constatat că faptele întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii, prevăzute de art. 198 alin. (1) şi respectiv 20, raportat la art. 198 alin. (1) C. pen., astfel încât greşit s-a dispus achitarea inculpatului pentru viol şi tentativă de viol şi nu s-a dispus schimbarea încadrării juridice.
S-a mai reţinut că este corectă schimbarea încadrării juridice cu privire la fapta comisă împotriva părţii vătămate Ş.O.F., întrucât din coroborarea probelor administrate în cauză rezultă că inculpatul a întreţinut raport sexual cu aceasta cu consimţământul ei.
S-a apreciat însă că pedeapsa aplicată pentru această infracţiune nu a fost just individualizată.
Decizia a fost atacată cu recurs de inculpat care a susţinut că nu a întreţinut raport sexual cu partea vătămată G.V. şi nici nu a încercat să întreţină raport sexual cu partea vătămată I.C., iar pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen., comisă împotriva părţii vătămate Ş.O.F., este prea aspră.
Aşa fiind, inculpatul a solicitat casarea hotărârii atacate şi menţinerea sentinţei.
Recursul este fondat.
Curtea reţine că din ansamblul probelor administrate nu rezultă cu certitudine că inculpatul ar fi întreţinut raport sexual cu partea vătămată G.V. şi nici că ar fi pus în executare hotărârea de a întreţine raport sexual, cu partea vătămată I.C.
Pe de o parte este de reţinut că numai declaraţiile părţilor vătămate nu sunt în măsură să dovedească comiterea faptelor de către inculpat.
Pe de altă parte, simplul fapt că inculpatul ar fi propus părţii vătămate I.C. să întreţină raporturi sexuale cu el nu constituie o punere în executare a hotărârii de a săvârşi infracţiunea, în sensul art. 20 C. pen.
În consecinţă, soluţia de achitare pronunţată de prima instanţă, cu privire la faptele din 20 decembrie 2001 este întemeiată.
Se apreciază de asemenea că pedeapsa aplicată pentru infracţiunea, prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen., comisă împotriva părţii vătămate Ş.O.F. a fost nejustificat majorată de instanţa de apel, care a ignorat împrejurările concrete în care fapta a fost săvârşită.
Tot astfel Curtea apreciază că neîntemeiat s-au înlăturat dispoziţiile art. 81 şi art. 82 C. pen.
Având în vedere considerentele expuse se va admite recursul şi conform art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., se va casa hotărârea instanţei de apel şi se va menţine Decizia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul T.F., împotriva deciziei penale nr. 617 din 16 octombrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Casează hotărârea atacată şi menţine sentinţa penală nr. 57 din 2 iunie 2003 a Tribunalului Călăraşi.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5831/2004. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3621/2004. Penal. Legea nr.87/1994. Recurs → |
|---|
