ICCJ. Decizia nr. 5742/2004. Penal. Art.20, 174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5742/2004
Dosar nr. 671/2004
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 37 din 25 iunie 2003, Tribunalul Covasna a condamnat pe inculpatul O.B. la 8 ani închisoare, în baza art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen. şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor înscrise în art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive a inculpatului de la data de 16 octombrie 2002 până la 14 noiembrie 2002.
A mai dispus confiscarea specială a unui topor - corp delict folosit la comiterea infracţiunii aflat la camera de corpuri delicte a Tribunalului Covasna.
Prin aceeaşi sentinţă, în baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., Tribunalul Covasna a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpaţilor O.B., cu datele personale de mai sus şi O.L. la plângerile prealabile ale părţilor vătămate M.A. şi M.K., ambii domiciliaţi în oraşul Tg. Secuiesc, prin împăcarea părţilor.
A mai obligat pe inculpatul O.B. să plătească părţii civile C.A.S. Covasna – Sf. Gheorghe, suma de 1.876.710 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare, plus dobânda legală aferentă până la data achitării integrale a sumei.
A constatat că părţile vătămate M.K. şi M.A. nu s-au constituit părţi civile în cauză şi le-a obligat la câte 300.000 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
Au fost obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare către stat astfel: O.B. la plata sumei de 2.800.000 lei, iar O.L. la plata sumei de 1.500.000 lei.
Pe situaţia de fapt s-au reţinut următoarele: inculpaţii O.B. în vârstă de 22 de ani şi O.L. în vârstă de 19 ani sunt fraţi având domiciliul comun în comuna Poian, judeţul Covasna.
Inculpatul O.B. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 541/ P din 19 decembrie 2001 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 181 C. pen., reţinându-i-se în sarcină că la 20 iulie 2001 pe o stradă din comuna Poian i-a aplicat multiple lovituri cu pumnii şi picioarele părţii vătămate M.L. (martor în prezenta cauză) care a suferit printre altele şi o fractură mandibulară dublă disloidă care a necesitat 55 zile de îngrijiri medicale.
Anterior datei intrării pe rolul Judecătoriei Tg. Secuiesc a cauzei de mai sus, respectiv dosar nr. 70 din 31 ianuarie 2002 în comuna de domiciliu al inculpaţilor, cu ocazia Crăciunului, la 26 decembrie 2001 s-a organizat în Căminul Cultural P. o seară festivă urmată de bal.
În aceeaşi localitate s-au deplasat persoane şi din alte localităţi printre care şi fraţii, părţi vătămate M.K. de 24 ani şi M.A. de 23 ani din oraşul Tg. Secuiesc, originari după tată din această comună, cazându-se la bunica paternă.
Părţile vătămate, înainte să ajungă la Căminul Cultural, în jurul orelor 22,00, au intrat în barul J.E. din apropierea căminului cultural şi au consumat vin alături de verişorul lor primar M.L. (martor în cauză).
Printre consumatorii din local se aflau şi inculpaţii O.B. şi O.L., care îi cunoşteau foarte bine pe cei doi fraţi, părţi vătămate întrucât după ce inculpatul O.B. a comis agresiunea din 20 iulie 2001 asupra martorului M.L.; într-un restaurant din oraşul Tg. Secuiesc a mai avut loc o altercaţie legată de acel conflict între acest inculpat şi partea vătămată M.K.
Spre miezul nopţii atât fraţii M., cât şi fraţii O. au ajuns în căminul cultural unde balul era în curs de desfăşurare, fără să mai aibă loc vreun incident în barul unde consumaseră băuturi alcoolice.
La un moment dat, partea vătămată M.K. a părăsit localul căminului cultural îndreptându-se spre un grup sanitar, împrejurare observată de inculpatul O.B. ce l-a urmărit şi în urma îmbrâncelii reciproce, a fost trântit în şanţ de partea vătămată M.K., prilej cu care l-a ameninţat că îi va da socoteală după ce va aduce toporul de acasă. Imediat inculpatul s-a ridicat de jos şi a plecat în direcţia locuinţei sale situată în apropierea căminului cultural, astfel că partea vătămată a luat la rândul său Decizia să plece spre casa bunicii sale.
Cei aflaţi în cămin au aflat în foarte scurt timp de incidentul petrecut şi, de îndată, au părăsit incinta atât inculpatul O.L., cât şi partea vătămată M.A. care la rândul lor s-au îmbrâncit în acelaşi loc unde şi fraţii lor avuseseră anterior conflictul descris mai sus. La faţa locului a revenit însă inculpatul O.B. înarmat cu un topor şi confundând-o pe partea vătămată M.A. cu fratele său, i-a aplicat o lovitură cu muchia toporului în zona feţei.
Întrucât şi-a dat seama de eroarea făcută inculpatul O.B. a pornit în fugă în urmărirea părţii vătămate M.K. care la rândul său se deplasa în fugă spre casa bunicii sale. Fiind ajuns din urmă de inculpat, partea vătămată a fost lovită cu toporul în regiunea deltoidiană stângă şi a căzut la pământ. În acest moment a ajuns la faţa locului şi învinuitul O.L. care văzând că partea vătămată s-a ridicat şi a încercat să scape prin fugă, a pornit în urmărirea acestuia şi ajungând-o din urmă i-a aplicat pe la spate două lovituri cu briceagul în regiunea lombară stângă.
După consumarea acestor fapte, fraţii O. s-au întors în direcţia căminului cultural împreună cu martorul Z.G.L. ce a fost în preajma lor în perioada cât a avut loc acel conflict. Cum pe drumul de întoarcere fraţii O. s-au întâlnit cu partea vătămată M.A. şi cu martorul D.E. (care nu ştiau că partea vătămată era în stare gravă abandonat în curtea bunicii sale), iar inculpatul O.B. şi-a cerut iertare de la M.A. întrucât îl lovise din eroare, crezând că e de fapt M.K.
Urmare a acestui conflict partea vătămată M.K. având două plăgi tăiate de 5 şi 6 cm, leziuni ce au necesitat cca. 12 zile de îngrijiri medicale, a fost internată în Spitalul Municipal Tg. Secuiesc, constatări medicale înregistrate în Raportul de constatare medico-legală, dosar urmărire penală, iar partea vătămată M.A. a necesitat 12-14 zile îngrijiri medicale pentru leziunile suferite, conform certificatului medico-legal nr. 623 din 28 decembrie 2001 emis de S.M.L. Sf. Gheorghe. Ulterior s-au efectuat în octombrie 2002 suplimente de expertize medico-legale de către S.M.L. Sf. Gheorghe ataşate la dosar urmărire penală şi ce au confirmat atât mecanismul de producere al leziunilor, cât şi numărul de zile de îngrijiri medicale pentru ambele părţi vătămate. Astfel s-a confirmat că lovirea din spate cu tăişul unui topor de sus în jos asupra persoanei părţii vătămate M.K. (aflată în ortostatism şi în fugă) echivalează cu acceptul producerii oricărui rezultat vătămător chiar şi cel letal, ceea ce în cauză putea să se producă, dacă partea vătămată în momentul aplicării loviturii s-ar fi găsit într-o poziţie mai puţin favorabilă. Deci inculpatul O.B. folosind tăişul unui topor cu care a lovit din spate în direcţia capului părţii vătămate M.K., atingând doar regiunea scapulară stângă întrucât acesta se deplasa în fugă, a săvârşit infracţiunea de tentativă de omor calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen. Faptul că acelaşi inculpat a cauzat celei de-a doua părţi vătămate M.A. leziuni cu muchia aceluiaşi instrument, ce au necesitat 12-14 zile îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen., în concurs real, prevăzută de art. 33 lit. a) şi art. 34 C. pen., cu prima infracţiune.
În ce-l priveşte pe inculpatul O.L. care a cauzat părţii vătămate leziuni traumatice corporale ce au necesitat 7-8 zile îngrijiri medicale, fapta sa întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 180 alin. (2) C. pen.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna, cât şi inculpatul O.B. criticând-o pentru greşita individualizare a tratamentului penal (Ministerul Public) şi respectiv de inculpat pentru greşita condamnare întrucât acesta nu este vinovat de săvârşirea faptei de tentativă de omor calificat şi în cel mai rău caz se poate reţine în sarcina sa doar infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.
Curtea de Apel Braşov, prin Decizia penală nr. 367 din 18 decembrie 2003, a respins apelurile declarate şi a menţinut pe fond sentinţa penală nr. 37 din 25 iunie 2003 a Tribunalului Covasna.
La 5 ianuarie 2004, ambii inculpaţi O.B. şi O.L., prin apărătorul lor ales au declarat, în termen legal, recurs împotriva deciziei penale sus-menţionate.
Aşa cum a susţinut şi în propriul apel, inculpatul O.B. a solicitat în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., achitarea sa pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat întrucât nu el este vinovat de această faptă, vina asumându-şi-o în totalitate fratele său O.L. şi drept urmare casarea deciziei atacate în baza art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
Recursul său nu este fondat.
Faptul că inculpatul O.B. a susţinut că nu el este cel ce a lovit partea vătămată cu toporul, ci fratele său O.L., singura sa vină fiind aceea că după incident s-ar fi întâlnit cu fratele său când se îndrepta în drum spre casă, nu a putut fi dovedit cu nici o probă în dosarul cauzei.
Instanţa de fond a reţinut în mod corect întreaga situaţie de fapt întrucât din tot probatoriul administrat în cauză a reieşit fără putinţă de tăgadă că inculpatul O.B. a aplicat părţii vătămate M.K. o lovitură în zona spatelui, respectiv în regiunea deltoidiană stângă, cu tăişul unui topor, producându-i o plagă tăiată de 8 cm a muşchiului trapez, rană ce a necesitat 12 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Martorii prezenţi la locul faptei: M.L. şi D.E. au confirmat faptul că în faţa căminului cultural se afla inculpatul O.B. cu un topor în mână cu care l-a lovit mai întâi pe M.A. şi mai apoi pe M.K.. De altfel martorul M.L. arată că şi el a fost lovit în spate cu toporul de către acelaşi O.B., care apoi a pornit în urmărirea lui M.K. ce fugea zgâriat şi lovit la faţă.
Analizând întreg mecanismul producerii leziunilor traumatice capului părţii vătămate chiar dacă inculpatul nu a avut intenţia de a ucide este fără îndoială evident faptul că folosind muchia toporului pe care l-a ridicat în direcţia capului părţii vătămate a acceptat, chiar dacă nu a urmărit producerea unui rezultat nefast, moartea părţii vătămate, lovitura fiind puternică şi aplicată într-o zonă vitală. Numai împrejurarea că partea vătămată încerca să-şi asigure scăparea de urmăritori prin fugă, a fost practic soluţia salvatoare, în sensul că loviturile primite au fost în zona deltoidiană stângă spate şi nu în cap, caz în care probabil că loviturile i-ar fi cauzat moartea.
De aceea, în mod corect, instanţa de fond şi apoi şi cea de apel au reţinut că inculpatul O.B. a acţionat cu intenţie indirectă, iar faptul că rezultatul mai grav şi specific infracţiunii de omor nu s-a produs şi detonează altor factori străini, independenţi de persoana inculpatului, situaţie pe care o apreciază ca atare şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Analizând şi susţinerile inculpatului O.B. în sensul că de fapt a negat constant săvârşirea faptei, Curtea apreciază că nu-şi găsesc nici un suport probator apărările sale, motiv pentru care le va înlătura ca nefondate, obligându-l pe acesta, în baza art. 192 C. proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Cât priveşte recursul inculpatului O.L., Curtea, constatând că acesta nu a avut promovat apel împotriva deciziei penale nr. 367 din 18 decembrie 2003 a Curţii de Apel Braşov, iar în apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna motivele de apel l-au vizat exclusiv pe celălalt coinculpat O.B., îl va respinge, ca inadmisibil, în baza dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a doua urmând să-l oblige pe acesta, în temeiul art. 192 C. proc. pen. şi la cheltuieli judiciare către stat.
Nemaifiind nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul declarat de inculpatul O.B. să fie respins, ca nefondat, iar cel declarat de inculpatul O.L. să fie respins ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul inculpatului O.L. şi ca nefondat, recursul inculpatului O.B., ambele declarate împotriva deciziei penale nr. 367 din 18 decembrie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Braşov.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 1.200.000 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5741/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5743/2004. Penal. Art.20 rap.la art.174 c.pen.... → |
|---|
