ICCJ. Decizia nr. 5739/2004. Penal. Art.- 174 c. pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5739/2004
Dosar nr. 4778/2004
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 179 din 6 mai 2004, pronunţată de Tribunalul Bacău s-a dispus în temeiul art. 174 cu art. 175 lit. c) C. pen., condamnarea inculpatului D.D.C. la pedeapsa de 20 de ani închisoare.
Au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), în condiţiile art. 71 C. pen.
S-a aplicat pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 10 ani.
S-a menţinut starea de arest şi s-a computat detenţia de la 3 noiembrie 2003, la zi.
S-a constatat că inculpatul a avut apărător din oficiu, iar onorariul a fost suportat din fondul Ministerului Justiţiei.
S-a dispus confiscarea în baza art. 118 lit. b) C. pen., a unei sfori.
În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la 5.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, s-a reţinut că inculpatul locuia în comuna Horgeşti, împreună cu bunica sa, D.M. Acesta consuma în mod frecvent băuturi alcoolice şi când era în stare de ebrietate devenea violent.
În ziua de 2 noiembrie 2003, inculpatul a consumat băuturi alcoolice şi în, jurul orei 17,00, a mers acasă. Pe motiv că din soba din camera în care locuia bunica sa ieşea fum, inculpatul a lovit-o cu pumnii în zona feţei şi după ce aceasta a căzut a lovit-o cu picioarele în zona toracelui, după care cu o sfoară ce o avea asupra sa a strangulat-o.
Din actele medico-legale întocmite a rezultat că moartea a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei respiratorii acute.
Situaţia de fapt a fost probată cu procesul-verbal de constatare, planşele foto, actele medico-legale, declaraţiile martorilor, coroborate fiind cu declaraţiile inculpatului.
La individualizarea pedepsei s-a avut în vedere gradul deosebit de ridicat al infracţiunii săvârşite şi persoana inculpatului care nu posedă antecedente penale.
Împotriva sentinţei penale inculpatul a declarat în termen legal apel, fără a-l motiva în scris.
Cu ocazia dezbaterilor prin apărător şi personal a solicitat reducerea pedepsei.
Instanţa de control judiciar examinând hotărârea atacată în baza art. 378 C. proc. pen., pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, în raport de motivele de apel invocate, cât şi din oficiu, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., a constatat că aceasta este legală şi temeinică şi prin Decizia penală nr. 226 din 10 august 2004, a respins, ca nefondat, apelul.
A apreciat că pedeapsa stabilită de prima instanţă a fost bine individualizată în raport de prevederile art. 72 şi art. 52 C. pen., ţinându-se seama de gradul de pericol social deosebit de ridicat al infracţiunii săvârşite, de persoana inculpatului care nu posedă antecedente penale şi de scopul preventiv educativ al acesteia.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul care a solicitat reducerea pedepsei aplicate prin reţinerea unor circumstanţe atenuante.
Examinând cauza în raport de motivul invocat, cât şi din oficiu constată că recursul este nefondat.
Individualizarea pedepsei s-a făcut cu respectarea tuturor criteriilor prevăzute la art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), iar aplicarea circumstanţelor atenuante nu se justifică dat fiind modul în care a fost săvârşită fapta şi datele ce caracterizează persoana inculpatului.
Aşa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.D.C. împotriva deciziei penale nr. 226 din 10 august 2004 a Curţii de Apel Bacău.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.D.C. împotriva deciziei penale nr. 226 din 10 august 2004 a Curţii de Apel Bacău.
Deduce din pedeapsă perioada arestării preventive de la 3 noiembrie 2003 până la 4 noiembrie 2004.
Obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5716/2004. Penal. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 5741/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
