ICCJ. Decizia nr. 5747/2004. Penal. Art.288; 289c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5747/2004
Dosar nr. 2043/2004
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 14/ PI din 2 martie 2004, Curtea de Apel Timişoara, în baza art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), condamnă pe inculpatul B.D. la 8 luni închisoare.
În baza art. 81 şi art. 82 C. pen., dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei fixând un termen de încercare de 2 ani şi 8 luni.
Atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
În baza art. 25, raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), condamnă pe inculpatul I.I. la 8 luni închisoare.
În baza art. 291 C. pen., condamnă pe acelaşi inculpat la 8 luni închisoare.
În baza art. 288 C. pen., condamnă pe acelaşi inculpat la 8 luni închisoare.
În baza art. 12 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), condamnă pe acelaşi inculpat la 2 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 33 şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate în cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 81 şi art. 82 C. pen., dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei fixând un termen de încercare de 4 ani şi 6 luni.
Atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
În baza art. 14 C. proc. pen., obligă pe inculpatul I.I. la plata sumei de 151.614.377 lei către D.R.V. reprezentând drepturi vamale datorate bugetului de stat, cu majorări legale pentru întârziere.
Anulează actele false: procura specială autentificată prin încheierea nr. 1312 din 14 decembrie 2001 şi declaraţia autentificată prin încheierea nr. 1311 din 14 decembrie 2001.
Obligă inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 500.000 lei fiecare.
Pentru a pronunţa astfel, s-a reţinut că la data de 14 decembrie 2001, la instigarea inculpatului I.I., notarul public B.D. a redactat în fals o procură autentificată prin încheierea nr. 1312 din aceeaşi zi, act prin care numitul M.I. „îl împuternicea pe învinuitul I.I. că în numele şi pentru el să cumpere din străinătate, să transporte şi să introducă în România autoturismul acestuia, să-l reprezinte la vamă şi la Registrul Auto Român, precum şi la Poliţia Rutieră în vederea înscrierii autoturismului în circulaţie", această procură fiind semnată în fals, în numele mandatarului de învinuitul I.I.
În aceeaşi zi, 14 decembrie 2001, notarul public B.D. a redactat în fals şi declaraţia prin care numitul M.I. „arată că nu a introdus în România în ultimii 8 ani nici un fel de autovehicul", declaraţia fiind autentificată prin încheierea nr. 1311 din aceeaşi zi şi semnată în faţa notarului public, tot de învinuitul I.I. în numele mandatarului.
S-a reţinut că notarul public B.D. nu a respectat dispoziţiile şi normele legale şi metodologia de întocmire a actelor, prevăzute în Legea nr. 36/1995, întocmind în fals aceste acte deşi mandatarul nu a fost prezent şi nu şi-a exprimat voinţa în faţa sa.
S-a mai reţinut că apărarea inculpatului B.D. potrivit căreia „în faţa biroului său a fost adus un bătrân cu o maşină pentru a-l identifica" nu este reală fiind înlăturată atât prin proba actelor în litigiu în care inculpatul nu a făcut menţiunile cerute de lege, cât şi prin declaraţiile martorului M.I. şi inculpatul I.I.
În data de 16 decembrie 2001, inculpatul I.I. a introdus în ţară prin vama Turnu un autoturism BMW, pentru care a prezentat la organele vamale, în vederea întocmirii formalităţilor de vămuire, acte autentificate în fals de notarul public şi certificatul de încadrare într-o categorie de persoane cu handicap a numitului M.I.
Prin manoperele frauduloase folosite de inculpatul I.I. s-a sustras de la plata obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat, producând o pagubă acestuia în sumă de 151.614.377 lei, sumă cu care D.R.V.I. Timişoara s-a constituit parte civilă.
S-a reţinut că, fapta inculpatului B.D. de a falsifica cele două acte „declaraţie şi procură specială autentificate prin încheierile cu nr. 1311 şi nr. 1312 din 14 decembrie 2001 cu prilejul întocmirii acestora prin atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului cu privire la persoana mandatarului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Fapta inculpatului I.I. de a determina pe notarul public B.D. să redacteze în fals declaraţia şi procura specială autentificate prin încheierile nr. 1311 şi nr. 1312 din 14 decembrie 2001, acte folosite ulterior în vederea producerii unor consecinţe juridice, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de instigare la fals intelectual prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi ale infracţiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., iar fapta aceluiaşi inculpat de a contraface semnăturile martorului M.I. şi actele autentificate de notar, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen.
De asemenea, fapta aceluiaşi inculpat prin care s-a sustras de la plata obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat, pentru autoturismul introdus în ţară, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prin neplata taxelor vamale prevăzute de art. 12 din Legea nr. 87/1994.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, precum şi inculpaţii I.I. şi B.D.
Parchetul a criticat sentinţa sub aspectul greşitei încadrări juridice dată faptei de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), săvârşită de inculpatul B.D., precum şi a infracţiunilor săvârşite de inculpatul I.I., respectiv infracţiunile de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen., uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen. şi fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Totodată, a criticat şi omisiunea instanţei de a condamna pe inculpatul I.I. la pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi, prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), aşa cum dispune Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Cu privire la acelaşi inculpat o altă critică vizează modalitatea de executare a pedepsei, în sensul că întrucât aceasta este mai mare de 2 ani dispoziţiile art. 81 C. pen., sunt inaplicabile.
Inculpatul I.I. a solicitat reducerea pedepsei aplicate şi aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen.
Inculpatul B.D. a solicitat în principal achitarea inculpatului pentru dispoziţiile art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii şi anume intenţia săvârşirii acesteia.
În subsidiar, a solicitat să se constate că fapta este lipsită de pericol social şi în consecinţă să se aplice dispoziţiile art. 18 C. pen.
Examinând cauza în raport de motivele invocate, examinate prin prisma dispoziţiilor art. 3859 pct. 14, 17, 171 C. proc. pen., cât şi din oficiu, se constată că sunt fondate recursurile Parchetului şi al inculpatului I.I.
Luând în discuţie recursul declarat de parchet, se constată că este fondat, pentru următoarele considerente:
Inculpatul B.D. a falsificat acte la instigarea coinculpatului I.I. , respectiv declaraţia şi procura specială, urmând a se reţine forma continuată a infracţiunii prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., la fel, inculpatul I.I. a contrafăcut semnătura lui M.I. pe 2 acte, şi anume procura şi declaraţia, urmând deci a se reţine şi pentru acest inculpat forma continuată a infracţiunii prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen.
De asemenea, în mod greşit, inculpatul I.I. nu a fost condamnat şi la pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), potrivit dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Este fondat şi motivul de recurs ce vizează greşita aplicare a dispoziţiilor art. 81 C. pen., pentru inculpatul I.I. în condiţiile în care pedeapsa aplicată este mai mare de 2 ani.
Recursul inculpatului I.I. este fondat sub aspectul aplicării dispoziţiilor art. 861 urmând a se dispune suspendarea pedepsei sub supraveghere şi a i se pune în vedere inculpatului dispoziţiile art. 863 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. pen.
Recursul inculpatului B.D. este nefondat, neimpunându-se nici achitarea şi nici aplicarea dispoziţiilor art. 181 C. pen., fapta inculpatului de a falsifica cele două acte, declaraţia şi procura specială autentificate prin încheierile cu nr. 1311 şi nr. 1312 din 14 decembrie 2001 cu prilejul întocmirii acestora, prin atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului cu privire la persoana mandatarului făcându-se cu intenţie, infracţiunea de fals intelectual este o infracţiune de intenţie. Aplicarea dispoziţiilor art. 181 C. pen., nu se justifică dat fiind, împrejurările în care fapta a fost săvârşită, atingerea valorilor apărate de lege nefiind nesemnificativă, iar conduita inculpatului pe parcursul procesului penal cu privire la săvârşirea faptei a fost oscilantă.
Pentru motivele arătate, urmează ca în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., a se admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi inculpatul I.I. împotriva sentinţei penale nr. 14/ P din 2 martie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara.
Se va casa hotărârea pronunţată numai cu privire la încadrarea juridică dată faptelor, la modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului I.I. şi la omisiunea aplicării pedepsei complimentare a interzicerii unor drepturi pentru acelaşi inculpat, în sensul considerentelor.
Totodată recursul inculpatului B.D. împotriva aceleiaşi sentinţe va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi inculpatul I.I. împotriva sentinţei penale nr. 14/ PI din 2 martie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara.
Casează hotărârea pronunţată numai cu privire la încadrarea juridică dată faptelor, la modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului I.I. şi la omisiunea aplicării pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi pentru acelaşi inculpat.
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului I.I. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor:
- 8 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP);
- 8 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 288 C. pen.;
- 8 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 291 C. pen.;
- 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 12 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Potrivit art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptelor din infracţiunile prevăzute de art. 288 C. pen., art. 25 raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 291 C. pen., în infracţiunile prevăzute de art. 288 C. pen., cu aplicarea art. 41 C. pen., art. 25, raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 C. pen. şi art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 C. pen., texte de lege în baza cărora îl condamnă pe inculpat la 3 pedepse a câte 8 luni închisoare.
Menţine pedeapsa inculpatului I.I. de 2 ani şi 6 luni închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza art. 65 C. pen., aplică pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi prevăzute de dispoziţiile art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani.
În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.
În baza art. 861 C. pen., dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Fixează termen de încercare pe o durată de 5 ani.
Pune în vedere inculpatului să se conformeze obligaţiilor prevăzute de dispoziţiile art. 863 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. pen.
Face aplicarea dispoziţiilor art. 864 C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei săvârşite de inculpatul B.D. din infracţiunea prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), text de lege în baza căruia îl condamnă pe inculpat la o pedeapsă de 8 luni închisoare.
Potrivit art. 81 C. pen., dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 8 luni.
Atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.D. împotriva aceleiaşi sentinţe penale nr. 14/ PI din 2 martie 2004 a Curţii de Apel Timişoara.
Obligă pe inculpatul B.D. la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.200.000 lei.
Onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru apărarea intereselor inculpatului I.I., se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5746/2004. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5748/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
