ICCJ. Decizia nr. 5743/2004. Penal. Art.20 rap.la art.174 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5743/2004
Dosar nr. 3094/2004
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 17 din 19 ianuarie 2004 a Tribunalului Harghita, în baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a fost condamnat inculpatul D.V. la 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor şi 3 ani interzicerea exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a mai fost condamnat acelaşi inculpat la 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea adică de 6 ani închisoare.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive din 16 noiembrie 2002 până la 12 februarie 2003.
Au fost aplicate prevederile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), constatându-se că nu au fost constituite părţi civile în cauză.
Conform art. 118 lit. b) C. pen., a fost dispusă confiscarea specială şi distrugerea, după rămânerea definitivă a hotărârii, a corpului delict, briceagul inculpatului.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească suma de 2.350.000 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care suma de 300.000 lei onorar apărător din oficiu, a fost avansată din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a hotărî în acest sens, instanţa de fond a avut în vedere următoarele:
În ziua de 16 noiembrie 2002, partea vătămată R.I., s-a aflat în curtea părţii vătămate S.M. Inculpatul a observat-o, a pătruns în curte şi i-a cerut socoteală în privinţa unei datorii neachitate, lovind-o pe partea vătămată, aceasta a luat o piatră şi a aruncat-o spre inculpat, care la rândul său a scos un briceag şi cu lama deschisă a înţepat-o pe partea vătămată la nivelul hemitoracelui drept.
Partea vătămată S.M. care a observat conflictul i-a cerut inculpatului să părăsească curtea, însă acesta nu s-a conformat plecând doar după ce a lovit-o pe partea vătămată mai întâi cu o bucată de lemn şi apoi cu briceagul.
În urma leziunilor suferite partea vătămată R.I. a avut necesar pentru vindecare 7 – 9 zile de îngrijiri medicale.
Împotriva sentinţei instanţei de fond a declarat în termen legal apel inculpatul care a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de tentativă la vătămare corporală cu reţinerea scuzei provocării, în condiţiile în care inculpatul a acţionat după ce a fost lovit cu o piatră de către partea vătămată, iar din raportul medical nu rezultă că viaţa victimei a fost pusă în primejdie.
Prin Decizia penală nr. 78/ A din 30 aprilie 2004, Curtea de Apel Târgu Mureş a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul D.V., cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa astfel, s-a reţinut că încadrarea juridică dată faptei este legală, iar scuza provocării nu se poate reţine, inculpatul nefiind provocat de părţile vătămate.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul D.V., care a reiterat critica cu privire la schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 C. pen., cu reţinerea scuzei provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., cu consecinţa reducerii pedepsei.
Examinând cauza în raport de critica formulată analizată prin prisma dispoziţiilor art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen., cât şi din oficiu constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Inculpatul susţine că nu a urmărit nici lezarea anumitor zone vitale şi nici suprimarea vieţii părţii vătămate, iar ca urmarea leziunilor produse viaţa victimei nu i-a fost pusă în primejdie.
Însă, astfel cum rezultă din probele dosarului, prin modul în care acesta a acţionat şi având în vedere zona afectată prin lovire prin folosirea unui instrument tăietor – înţepător apt de a produce moartea, şi în fine prin violenţa cu care a acţionat (lovirea abdomenului cu un lemn şi apoi înţeparea cu cuţitul) inculpatul chiar dacă nu a urmărit uciderea părţii vătămate, a prevăzut rezultatul faptei sale, respectiv posibilitatea că în urma loviturilor aplicate aceasta să moară.
Nici reţinerea scuzei provocării nu se justifică, dat fiind că în raport de probele administrate rezultă că inculpatul a fost cel care a pătruns fără voie în curtea părţii vătămate care a fost nevoită să se apere de acţiunea violentă a acesteia.
Cum, examinând cauza din oficiu, nu se constată aspecte care să conducă la casarea hotărârilor, urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.V. împotriva deciziei penale nr. 78/ A din 30 aprilie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, cu obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.V. împotriva deciziei penale nr. 78/ A din 30 aprilie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5742/2004. Penal. Art.20, 174, 175 c.pen.... | ICCJ. Decizia nr. 5746/2004. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs → |
|---|
