ICCJ. Decizia nr. 5757/2004. Penal. Art.278 c.pen. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5757/2004
Dosar nr. 5211/2004
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 106 din 3 martie 2004, Judecătoria Râmnicu Sărat a respins plângerea formulată de părţile vătămate I.S., I.I., I.N., D.F., S.F., F.M. şi I.C. împotriva rezoluţiei nr. 299/P/2002 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Râmnicu Sărat împotriva făptuitoarei M.F., a menţinut rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale mai sus-menţionate şi au fost obligate părţile vătămate la plata cheltuielilor judiciare către făptuitoare şi stat.
Prin plângerea formulată părţile vătămate afirmă că făptuitoarea M.F. ar fi declarat în faţa notarului public că terenul aferent casei de locuit în suprafaţă de 675 mp. a aparţinut defunctei I.M., ori acest teren a aparţinut unchiului lor I.E., şi el decedat, iar acesta l-a dobândit de la bunicul persoanelor vătămate, care l-a cumpărat în anul 1913.
S-a concluzionat că din certificatul de moştenitor nu rezultă această declaraţie mincinoasă, întrucât în masa succesorală s-a inclus şi imobilul, teren, dobândit de defuncta I.M. în baza sentinţei civile nr. 1550/1998 a Judecătoriei Râmnicu Sărat.
Prin Decizia penală nr. 331 din 18 iunie 2004, Tribunalul Buzău a constatat că recursurile părţilor vătămate sunt inadmisibile, întrucât împotriva acestei sentinţe penale nr. 106 pronunţată de Judecătoria Râmnicu Sărat la 3 martie 2004 s-a mai pronunţat tot Tribunalul Buzău, prin Decizia penală nr. 190 din 16 aprilie 2004, ocazie cu care recursurile acestora fusese respinse ca nefondate şi deci a dobândit autoritate de lucru judecat.
În mod corect, Tribunalul Buzău, prin Decizia penală nr. 331 din 18 iunie 2004, a hotărât respingerea ca inadmisibile a recursurilor declarate de părţile vătămate împotriva aceleiaşi sentinţe nr. 106 din 3 martie 2004 a Judecătoriei Râmnicu Sărat.
Nemulţumiţi şi de această soluţie părţile vătămate au promovat din nou recurs în cauza ce a făcut obiectul dosarului nr. 6026/2004 al Curţii de Apel Ploieşti. La 30 august 2004, prin Decizia nr. 873 Curtea de Apel Ploieşti, pentru acelaşi considerent, a constatat că recursurile sunt inadmisibile şi a procedat ca atare, respingându-le în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
Din nou persoanele vătămate, nemulţumite de soluţia pronunţată prin Decizia penală nr. 873 la 30 august 2004 de către Curtea de Apel Ploieşti au declarat recurs.
Recursurile părţilor vătămate, în opinia Curţii sunt inadmisibile şi vor fi respinse ca atare pentru următoarele considerente:
Împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale persoana vătămată, precum şi orice persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate, pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare la instanţa căreia i-ar reveni competenţa materială să judece cauza în primă instanţă, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen. (în speţă la Judecătoria Rm. Sărat).
Hotărârea instanţei poate fi atacată cu recurs la instanţa superioară celei ce a soluţionat plângerea, o singură dată, în speţă Tribunalul Buzău, prin Decizia penală nr. 190 din 16 aprilie 2004, a respins recursurile părţilor vătămate ca nefondate.
Ori, părţile vătămate au promovat un nou recurs pe rolul Tribunalului Buzău împotriva aceleiaşi sentinţe nr. 106 din 3 martie 2004 a Judecătoriei Rm. Sărat, dosar soluţionat prin Decizia penală nr. 331 din 18 iunie 2004, prin respingerea recursurilor părţilor vătămate ca inadmisibile.
Din nou părţile vătămate au promovat recurs la recurs, dosarul soluţionându-se la Curtea de Apel Ploieşti în acelaşi sens, au fost respinse recursurile ca inadmisibile, conform deciziei penale nr. 873 din 30 august 2004.
În prezent Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este din nou investită cu recursul părţilor vătămate împotriva deciziei penale nr. 873 din 30 august 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, deci recurs la recurs, cale de atac neprevăzută de lege.
Recursurile sunt evident inadmisibile şi urmează a fi respinse ca atare în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de părţile vătămate I.S., I.I., I.N., D.F., S.F., F.M. şi I.C. împotriva deciziei penale nr. 873 din 30 august 2004 a Curţii de Apel Ploieşti.
Obligă recurentele părţi vătămate la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 300.000 lei, fiecare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 noiembrie 2004.
← ICCJ. Decizia nr. 5752/2004. Penal. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5780/2004. Penal. Revizuire. Recurs → |
---|