ICCJ. Decizia nr. 5815/2004. Penal. Contestaţie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5815/2004
Dosar nr. 5606/2004
Şedinţa publică din 8 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 19 aprilie 2004, condamnatul petent S.M. a formulat contestaţie la executare împotriva sentinţei penale nr. 179/2000 a Tribunalului Bucureşti, susţinând că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 15 C. pen., privind aplicarea legii mai favorabile intervenite după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
A susţinut condamnatul că în speţă se impune înlăturarea agravantei prevăzută de art. 146 C. pen., faţă de valoarea prejudiciului de 155 milioane lei, care nu mai atrage în prezent aplicarea agravantei.
Prin sentinţa penală nr. 950 din 20 iulie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, reţinând cauza spre judecare prin declinarea competenţei de soluţionare de către Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, s-a reţinut că încadrarea juridică a faptei a fost corect reţinută, în raport cu pericolul social al faptei care a produs consecinţe deosebit de grave socotind că nu sunt întrunite cerinţele art. 458 alin. (1) C. proc. pen.
Împotriva acestei hotărâri petentul a declarat apel reiterând acelaşi motiv.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 679/ A din 16 septembrie 2004, examinând apelul, a constatat că în mod corect instanţa de fond a reţinut că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 15 C. pen.
Împotriva acestei decizii pronunţată de instanţa de control judiciar, petentul a formulat recurs, solicitând reducerea pedepsei faţă de dispoziţiile prevăzute de OUG nr. 207/2000.
Recursul este nefondat.
Analizând actele şi lucrările dosarului se constată că, instanţele corect au reţinut faptul că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 458 alin. (1) C. proc. pen., referitoare la intervenirea unei legi care nu mai prevede ca infracţiune fapta pentru care s-a pronunţat condamnarea, ori o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară decât cea care se execută.
Or, încadrarea juridică a faptei a fost corect reţinută şi a intrat în puterea lucrului judecat, nefiind modificate limitele pentru infracţiunea de furt calificat, ci doar cuantumul valorii de la care se consideră că fapta a avut consecinţele deosebit de grave.
În atare situaţie, o eventuală schimbare de încadrare juridică, ar trebui pusă în discuţia părţilor, pentru ca instanţa să reaprecieze gravitatea faptei în raport cu valoarea pagubei (aspecte deja soluţionate definitiv, intrate în puterea lucrului judecat) şi care nu pot fi modificate pe calea unei contestaţii la executare.
Ca atare, Curtea, în temeiul prevederilor art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de condamnatul S.M., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul S.M. împotriva deciziei penale nr. 679/ A din 16 septembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5780/2004. Penal. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5819/2004. Penal. întreruperea executării... → |
|---|
