ICCJ. Decizia nr. 5775/2004. Penal. încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5775/2004
Dosar nr. 6098/2004
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 19 octombrie 2004, pronunţată în dosarul penal nr. 571/2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca nefondate, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de apelantul inculpat K.A., şi cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul H.H.
Totodată, s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor apelanţi: S.I. (deţinut în baza mandatului de arestare preventivă nr. 7/2002, emis de Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie), N.G. (deţinut în baza mandatului nr. 9/2002, emis de Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie), H.H. deţinut în baza mandatului de arestare preventivă, emis în dosarul nr. 297/P/2001), K.A. (deţinut în baza mandatului nr. 77/2002, emis de Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie), D.K. (deţinut în baza mandatului de arestare preventivă emis în dosarul nr. 297/P/2001) şi V.E. (deţinut în baza mandatului nr. 8/2002, emis de Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie).
S-a fixat termen, la data de 9 noiembrie 2004 în vederea soluţionării apelurilor declarate în cauză de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi de inculpaţii V.E., N.G., S.I., D.K., H.H. şi K.A.
Totodată, s-a dispus să se revină cu adresă la I.M.L. în vederea urgentării întocmirii şi înaintării raportului de expertiză medico-legală privind pe inculpatul D.K.
Cu privire la cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul A.K. s-a motivat că faţă de pericolul social concret al faptelor săvârşite, de multitudinea părţilor din proces şi de existenţa unor declaraţii contradictorii, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată, nu se justifică, impunându-se judecarea, în continuare, a inculpatului în stare de arest.
S-a arătat, totodată, că nici revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului H.H. nu se justifică, în raport de gravitatea infracţiunii săvârşite de acesta şi de urmările produse.
Referitor la menţinerea arestării preventive a inculpaţilor N.G., K.A., V.E., S.I., D.K. şi H.H. instanţa de apel a reţinut că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri preventive nu s-au schimbat, impunându-se în continuare privarea lor de libertate.
Împotriva menţionatei încheieri, în termen legal, inculpaţii N.G., K.A., D.K., H.H. şi S.I., au declarat recurs, solicitând, în esenţă, punerea lor, de îndată, în libertate, întrucât temeiurile ce au stat la baza arestării preventive nu mai subzistă, de la acea dată trecând foarte mult timp în care situaţia de fapt reţinută iniţial s-a schimbat, iar prin comportarea avută au făcut dovada că lăsarea lor în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Separat, inculpatul N.G. a invocat starea precară de sănătate în care se află, având nevoie de tratament de specialitate, care nu poate fi asigurat în reţeaua sanitară a D.G.P., iar inculpatul H.H. a arătat că instanţa de fond nu a clarificat eroarea produsă cu privire la identitatea sa în cursul urmăririi penale, situaţie în care măsurile procesuale dispuse, inclusiv arestarea preventivă, sunt lovite de nulitate.
Recursurile declarate de cei cinci inculpaţi nu sunt fondate.
Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. pen., în cauzele privitoare la infracţiuni pedepsite cu închisoare, pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua faţă de acesta măsura arestării preventive.
În art. 148 alin. (1) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, se arată că măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condiţiile cuprinse în art. 143 din acelaşi cod şi inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă alternativ cu pedeapsa închisorii, sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Examinând încheierea atacată, în raport de motivele de recurs invocate, se constată că menţinerea măsurii arestării preventive, dispusă de Curtea de Apel Bucureşti la 19 octombrie 2004, faţă de inculpaţii N.G., K.A., D.K., H.H. şi S.I., este legală şi temeinică, din actele dosarului rezultând că infracţiunile de trafic de droguri, pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată şi condamnaţi de instanţa de fond, sunt dovedite, situaţie în care lăsarea acestora în libertate, în raport de gravitatea faptelor comise, prezintă pericol concret pentru ordinea publică, aşa cum cer dispoziţiile art. 148 alin. (1) C. proc. pen.
Respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul K.A., este de asemenea justificată, potrivit art. 1602 C. proc. pen., acordarea acestei măsuri fiind lăsată la aprecierea instanţei de judecată.
Nici starea precară de sănătate invocată de inculpatul N.G. nu justifică revocarea arestării preventive, pentru clarificarea acestei situaţii, instanţa de apel dispunând efectuarea unei expertize medico-legale, care se află în curs de rezolvare.
Pretinsele erori invocate de inculpatul H.H., fiind clarificate în cursul procesului nu pot constitui motiv de casare a încheierii atacate.
Pentru considerentele expuse, recursurile declarate de cei cinci inculpaţi nefiind fondate, urmează a fi respinse ca atare, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea recurenţilor la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei, iar cel cuvenit translatorului de limbă turcă se va suporta din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii N.G., K.A., D.K., H.H. şi S.I., împotriva încheierii din 19 octombrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II–a penală.
Obligă inculpaţii N.G., K.A., D.K. şi H.H. la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 600.000 lei fiecare, iar pe inculpatul S.I. la 800.000 lei, cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul cuvenit translatorului de limbă turcă pentru traducerea lucrărilor inculpaţilor D.K. şi K.A., se va suporta din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5774/2004. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5804/2004. Penal. Art.174 c.pen. Recurs → |
|---|
