ICCJ. Decizia nr. 5774/2004. Penal. încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5774/2004
Dosar nr. 6114/2004
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 27 octombrie 2004, pronunţată în dosarul penal nr. 1776/2004, Curtea de Apel Galaţi, admiţând propunerea nr. 1/ P din 27 octombrie 2004 a P.N.A., serviciul Teritorial Galaţi, a dispus arestarea preventivă a inculpatului A.C., pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), pe o perioadă de 29 zile, respectiv de la 27 octombrie 2004 până la 24 noiembrie 2004 şi a inculpatului P.E., pentru complicitate la infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 26, raportat la art. 254 alin. (1) C. pen., în referire la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), pe o perioadă de 29 zile, respectiv de la 27 octombrie 2004, până la 24 noiembrie 2004.
În sarcina inculpatului A.C. s-a reţinut că în perioada 1 iulie 2002 – decembrie 2002, în calitate de ofiţer de poliţie la Biroul Paşapoarte din cadrul S. Galaţi, a pretins şi primit, direct sau prin intermediari, sumele de 2.200 euro, 500 dolari S.U.A. şi 1.500.000 lei, pentru a elibera, în regim de urgenţă paşapoarte turistice mai multor persoane.
În sarcina inculpatului P.E. s-a reţinut că în perioada 1 iulie 2002 – 1 septembrie 2002, a pretins şi primit, direct şi indirect, sumele de 1.500 euro şi 350 dolari S.U.A., de la mai multe persoane, pe care le-a dat coinculpatului A.C., conform înţelegerii intervenite între cei doi, pentru ca acesta din urmă să primească, să întocmească şi să elibereze paşapoarte turistice mai multor persoane.
Instanţa de fond a arătat că în cauză sunt îndeplinite prevederile art. 1491 C. proc. pen., cu referire la art. 148 lit. b) şi h) din acelaşi cod, întrucât există indicii temeinice că primul inculpat a comis infracţiunea de luare de mită, iar cel de al doilea pe cea de complicitate la această infracţiune, pedepsită de lege cu închisoare mai mare de 4 ani şi că există probe certe că lăsarea lor în libertate ar prezenta un pericol concret, pentru ordinea publică.
În termen legal, cei doi inculpaţi au declarat recurs împotriva menţionatei încheieri, solicitând punerea lor în libertate, întrucât nu există indicii temeinice de vinovăţie, măsura nu mai este oportună, faţă de comportarea pe care au avut-o în cursul urmăririi penale şi că nu sunt probe certe că lăsarea lor în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Recursurile inculpaţilor nu sunt fondate.
Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. pen., în cauzele privitoare la infracţiuni pedepsite cu închisoare, pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului, ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua faţă de acesta măsura arestării preventive indicată.
În art. 148 alin. (1) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, se arată că măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condiţiile cuprinse în art. 143 din acelaşi cod şi inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă alternativ cu pedeapsa închisorii, sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Examinând încheierea atacată, în raport de motivele de recurs invocate, se constată că măsura arestării preventive dispusă de Curtea de apel Galaţi la data de 27 octombrie 2004, este legală şi temeinică, din actele dosarului rezultând că există indicii temeinice că cei doi inculpaţi au săvârşit infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., în referire la art. 6 şi art. 7 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), respectiv complicitate la această infracţiune, situaţie în care lăsarea lor în libertate ar prezenta pericol concret, pentru ordinea publică, aşa cum cer dispoziţiile art. 148 alin. (1) C. proc. pen.
Pentru considerentele expuse, recursurile inculpaţilor A.C. şi P.E., nefiind fondate, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a fi respinse, ca atare, cu obligarea recurenţilor la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii A.C. şi P.E., împotriva încheierii din 27 octombrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, în dosarul nr. 1776/2004.
Obligă inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 600.000 lei, fiecare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5756/2004. Penal. Plângere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5775/2004. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
