ICCJ. Decizia nr. 5754/2004. Penal. întrerupere executare pedeapsă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5754/2004
Dosar nr. 3901/2004
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 624 din 11 mai 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, după declinarea cauzei de la Judecătoria sectorului 5 în favoarea sa, a respins, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei închisorii formulată de petentul condamnat C.A., pentru executarea pedepsei de 9 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prin sentinţa penală nr. 22/2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.
Recurentul condamnat şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 453 lit. c), raportat la art. 455 C. proc. pen., susţinând că familia sa, compusă din soţie şi 4 copii minori se confruntă cu grave lipsuri materiale şi că locuinţa în care-şi duc traiul membrii familiei sale era deţinută cu titlu de chirie de la stat, iar fratele acestuia, aflat sub influenţa băuturilor alcoolice, a intrat abuziv în casă şi a devastat-o.
Din probatoriul administrat în cauză, prima instanţă reţine că petentul condamnat se află în executarea unei pedepse de 9 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. a) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), acesta începând executarea la 8 septembrie 2000, iar pedeapsa expirând la 7 septembrie 2009.
Faptul că familia condamnatului se confruntă cu probleme financiare deosebite, iar de îngrijirea şi educarea minorilor se ocupă numai soţia sa ce realizează venituri modeste şi insuficiente, nu pot conduce la concluzia că petentul se află în una din acele împrejurări ce pot fi interpretate „ca speciale" în înţelesul textelor legale invocate, motiv pentru care cererea de întrerupere a executării pedepsei pentru o perioadă de 3 luni i-a fost respinsă ca neîntemeiată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală.
Apelul declarat împotriva acestei hotărâri a fost respins şi el, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 437/ A din 10 iunie 2004 a secţiei a II-a penală a Curţii de Apel Bucureşti.
Nemulţumit fiind şi de această hotărâre, condamnatul a atacat-o cu recurs criticând-o pentru netemeinicie şi susţinând că din actele depuse rezultă că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 455 C. proc. pen., cu referire la art. 453 lit. c) din acelaşi cod, întrucât familia sa ar putea beneficia de ajutorul său în cazul în care i s-ar admite cererea în fond şi s-ar casa cele două hotărâri judecătoreşti atacate. A mai menţionat că nu i s-a mai acordat în cauză nici o altă întrerupere din executarea pedepsei de 9 ani închisoare.
Recursul este nefondat.
Întreruperea executării pedepsei conform art. 455 C. proc. pen., raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., se poate dispune când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează. În acest caz, executarea poate fi întreruptă pe o perioadă de cel mult 3 luni şi numai o singură dată.
Din actele şi lucrările dosarului instanţele au reţinut corect că starea de sărăcie a familiei condamnatului este preexistentă, că situaţia locativă nu a suferit modificări de natură a pune în pericol traiul de zi cu zi al membrilor familiei sale, cu atât mai mult cu cât starea avansată de degradare a locuinţei subzista şi anterior încarcerării petentului şi acestea nu pot fi rezolvate pe o perioadă scurtă de timp cât ar permite legea.
Hotărârile pronunţate fiind legale şi temeinice, recursul urmează să fie respins, ca nefondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea condamnatului la plata cheltuielilor judiciare către stat, în baza dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul C.A. împotriva deciziei penale nr. 437 din 10 iunie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II–a penală.
Obligă condamnatul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5753/2004. Penal. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5756/2004. Penal. Plângere. Recurs → |
|---|
