ICCJ. Decizia nr. 5809/2004. Penal. Art.20, 174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5809/2004
Dosar nr. 3280/2004
Şedinţa publică din 8 noiembrie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 387 din 17 decembrie 2003, Tribunalul Mehedinţi a dispus condamnarea inculpatului T.M. la 7 ani şi 6 luni închisoare, pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen.
S-a computat pedeapsa de la 20 octombrie 2003 la zi, cu menţinerea arestului inculpatului.
În sfârşit, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 40 milioane lei despăgubiri civile către partea civilă C.I.L. formată din 20 milioane lei despăgubiri materiale şi 20 milioane lei daune morale, fiind, de asemenea, obligat la 8.553.000 lei despăgubiri, cheltuieli de spitalizare către Spitalul judeţean Tr. Severin cu dobânzile legale de la rămânerea definitivă a hotărârii şi 6 milioane lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, inculpatul în data de 19 iulie 2003, a intrat în România, împreună cu fiul său T.Z., cu autoturismul Zostova. Imediat după vamă, au luat în autoturism pe martora J.M. pe care o cunoşteau din timpul în care aceasta lucrase în Serbia.
După ce şi-au rezolvat problemele, s-au îndreptat spre locuinţa prietenului lor N.P. pe strada Orli, stradă cu sens unic între Bulevardele T. Vladimirescu şi Revoluţiei.
În acelaşi timp în spatele lor, circula cu autoturismul Wolkswagen Passat, cetăţeanul albanez B.B., alături de care se afla prietena acestuia T.M.V. şi pe bancheta din spate, partea vătămată C.I.L. şi prietena acestuia S.A.A.
Acesta a încetat depăşirea autoturismului inculpatului care însă se deplasa în zig-zag pe cele două benzi şi care de altfel nu i-a permis depăşirea.
La o intersecţie cele două autoturisme s-au oprit în paralel şi deranjat de comportamentul inculpatului, cetăţeanul albanez i-a reproşat în limba sârbă, comportamentul nejustificat ceea ce l-a iritat pe inculpat, ajungându-se la injurii, expresii licenţioase şi chiar ameninţări.
Inculpatul a ieşit din autoturismul său, luând din portieră un cuţit şi s-a îndreptat spre cetăţeanul albanez, aducându-i injurii de asemenea în limba sârbă.
Timp în care cei doi se împingeau reciproc, fiul inculpatului a coborât din maşină şi a sărit în spatele cetăţeanului albanez în sprijinul tatălui său, moment în care partea vătămată a intervenit, depărtându-l pe minor.
În aceste împrejurări, inculpatul s-a apropiat de partea vătămată, a simulat că o va lovi peste faţă şi în momentul în care aceasta a ridicat mâinile pentru a contracara lovitura, inculpatul i-a înfipt cuţitul în partea stângă a abdomenului, după care a plecat cu autoturismul său trecând frontiera în Serbia, după ce în drum a lăsat-o pe martora J.M.
Partea vătămată a fost internată în spital cu diagnosticul de plagă abdominală penetrantă, secţiune de mare epiplan, plagă jejunată şi hemiperitoneu, fiind supusă unei intervenţii chirurgicale, fiind externată la 25 iulie 2003.
S-a mai reţinut din raportul medico-legal că lovitura aplicată de inculpat cu un corp tăietor-înţepător poate data din 19 iulie 2003, necesită pentru vindecare cca. 35-40 zile de îngrijiri medicale, lovitura punându-i viaţa în primejdie.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul şi partea civilă.
Inculpatul, prin apelul formulat a solicitat casarea hotărârii instanţei de fond şi în rejudecarea cauzei să i se aplice circumstanţele atenuante şi pe cale de consecinţă reducerea pedepsei.
Recurenta parte civilă a cerut în cadrul apelului majorarea daunelor morale, considerând că cuantumul acordat este insuficient faţă de suferinţa, vârsta tânără şi consecinţele loviturii.
Prin Decizia penală nr. 232/2004, Curtea de Apel Craiova a admis apelul inculpatului şi prin reţinerea circumstanţelor atenuante a redus pedeapsa la 4 ani şi 6 luni închisoare, menţinând celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Împotriva acestei decizii penale, au declarat recurs inculpatul şi partea civilă.
Inculpatul a solicitat admiterea recursului, invocând ca motive de casare prevederile art. 3859 pct. 10 şi 14 C. proc. pen., susţinând că instanţele nu au analizat motivaţia de natură etnică a incidentului şi anume resentimentele existente între sârbi şi albanezi.
S-a mai susţinut că inculpatul nu avea de unde să ştie că unul din cei care-l înjurau era albanez şi că, tot incidentul a fost creat de şoferul albanez.
S-a mai susţinut că inculpatul s-a aflat într-o puternică stare de tulburare faţă de atacul injust asupra fiului său care era „un copil".
Partea civilă a cerut admiterea recursului, casarea hotărârilor şi majorarea daunelor morale la suma de 150 milioane lei, care ar reprezenta o reparare a suferinţei părţii civile raportat şi la consecinţele traumatismului suferit.
Recursurile vor fi admise în limitele şi pentru considerentele ce vor fi arătate.
Verificând actele şi lucrările dosarului, în raport cu criticile formulate se constată că recursul declarat de inculpat este întemeiat doar în ceea ce priveşte neaplicarea circumstanţelor atenuante a provocării, cu consecinţa reducerii pedepsei înlăturând, ca neîntemeiat primul motiv de recurs.
Apărarea inculpatului pentru motive etnice excede obiectului cauzei, atâta timp cât inculpatul a recunoscut constant că „nu-l cunoştea pe cetăţeanul respectiv", iar prin probele administrate în cauză a fost dovedită vinovăţia acestuia.
Analizând împrejurările concrete ale săvârşirii faptei, s-a reţinut că în ultima fază a conflictului, fiul inculpatului în vârstă de 14 ani „practic un copil" a sărit din maşină în sprijinul tatălui său.
Partea vătămată recunoaşte că „l-a împins pe tânăr", iar martorul albanez „că l-a tras de picior pe fiul inculpatului", ca martorul D.D. declară că inculpatul încerca să ajungă la fiul său pe care îl lovea celălalt şofer.
Or, în aceste împrejurări au creat o puternică tulburare inculpatului din dorinţa de a-şi ocroti copilul aflat în faţa unui atac injust.
Cât priveşte recursul părţii civile, Curtea apreciază că, raportat la împrejurările săvârşirii faptei, consecinţele negative suferite pe plan fizic şi psihic, vârsta tânără a părţii vătămate, justifică pe deplin majorarea daunelor morale la care urmează a fi obligat inculpatul, şi ca atare vor fi cuantificate la 50 milioane lei.
Pentru considerentele sus-arătate, Curtea în temeiul prevederilor art. 38515 pct. 2 alin. (3) C. proc. pen., va admite recursurile în limitele arătate şi va dispune potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpatul T.M. şi de partea civilă C.I.L. împotriva deciziei penale nr. 232 din 10 mai 2004 a Curţii de Apel Craiova.
Casează Decizia penală sus-menţionată şi sentinţa penală nr. 387 din 17 decembrie 2003 a Tribunalului Mehedinţi, cu privire la încadrarea juridică a faptei inculpatului şi la modul de soluţionare a laturii civile.
Face aplicarea prevederilor art. 73 lit. b) C. pen.
În baza art. 20, raportat la 174 – art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. şi a art. 74 – art. 76 C. pen., condamnă pe inculpatul T.M. la 3 ani închisoare.
Majorează cuantumul daunelor morale de la 20 milioane lei la 50 milioane lei, urmând ca inculpatul să fie obligat la plata acestei sume către recurenta parte civilă C.I.L.
Obligă pe acelaşi inculpat la plata sumei de 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către aceeaşi recurentă parte civilă.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 20 octombrie 2003 la 8 noiembrie 2004.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5808/2004. Penal. Art.20,174 c. pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5812/2004. Penal. Art.211 c.pen. Recurs → |
|---|
