ICCJ. Decizia nr. 5812/2004. Penal. Art.211 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5812/2004
Dosar nr. 5579/2004
Şedinţa publică din 8 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 122 din 18 septembrie 2000, pronunţată de Tribunalul Suceava, a fost condamnat inculpatul V.F. la pedepsele de câte un an închisoare, pentru fiecare dintre cele două infracţiuni de tâlhărie prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen.
În baza art. 33 şi art. 34 C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare.
A fost dedusă din pedeapsă, perioada reţinerii şi a arestării preventive de la 11 noiembrie 1998 la 16 noiembrie 1998.
S-a constatat că au fost recuperate prejudiciile cauzate părţilor vătămate C.A., în valoare de 100.000 lei, şi C.V.F., în valoare de 600.000 lei.
În fapt, s-a reţinut că, în seara zilei de 8 noiembrie 1998, inculpatul, aflat în stare de ebrietate, prin ameninţare şi violenţă, a deposedat pe minorul Şt.C.A. de un topor, iar pe C.V.F. de o bicicletă.
Împotriva acestei sentinţe, inculpatul a declarat apel la data de 30 iunie 2004.
Dosarul cauzei a dispărut din arhivă, situaţie în care s-a declanşat procedura de reconstituire a dosarului.
Întrucât la data de 3 iunie 2004, dosarul cauzei a fost găsit în arhivă, Tribunalul Suceava, prin sentinţa penală nr. 154 din 3 iunie 2004, a respins sesizarea privind reconstituirea dosarului nr. 3184/1999.
Deşi în registrul informativ al serviciului Arhivă s-a făcut menţiunea declarării apelului de către inculpat la 25 septembrie 2000, iar la data de 21 decembrie 2000, menţiunea că dosarul a fost înaintat Curţii de Apel Suceava, la dosar nu se află nici acel apel şi nici pretinsa decizie penală nr. 87 din 19 martie 2001 a Curţii de Apel Suceava în dosarul nr. 1306/2000 al acelei Curţi (prin care s-ar fi respins ca nefondat acel apel al inculpatului, menţiune ce apare în registrul de punere în executare a sentinţelor).
Aceste situaţii au fost verificate de d-na judecător S.V. şi de grefiera şefă a secţiei penale a Tribunalului Suceava care, în Procesul-verbal încheiat la data de 19 aprilie 2004, au consemnat că nu a fost trimis în apel dosarul, că nr. menţionat este fictiv, la fel şi nr. de decizie, dosarul nr. 1306/2000 privind alte părţi.
Prin Decizia penală nr. 258 din 20 septembrie 2004, Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul V.F. la data de 30 iunie 2004.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea de noi probe.
Examinând recursul, Înalta Curte constată că este întemeiat doar sub aspectul nelegalităţii deciziei criticate privind respingerea apelului ca nefondat, deşi acesta a fost tardiv declarat de inculpat.
Astfel, potrivit art. 363 alin. (3) C. proc. pen., termenul de apel de 10 zile curge de la pronunţare, inculpatul fiind prezent la dezbaterea în fond a procesului, conform menţiunilor cuprinse în Încheierea din 11 septembrie 2000 şi în dispozitivul sentinţei penale nr. 122 din 18 septembrie 2000.
Singurul apel declarat de inculpat şi aflat la dosar este cel înregistrat la data de 30 iunie 2004, dată la care expirase deja termenul legal de declarare a apelului.
Înalta Curte constată că menţiunile cuprinse în diverse registre ale Tribunalului Suceava privind depunerea unui alt apel de către inculpat, trimiterea dosarului în apel în anul 2000 şi chiar pronunţarea unei decizii nr. 87/2001 în dosarul nr. 1306/2000 al Curţii de Apel Suceava nu corespund realităţii (situaţie ce rezultă din verificările şi constatările făcute personal de judecătoarea S.V. şi de grefiera şefă a secţiei penale P.L., prin Procesul verbal din 19 aprilie 2004).
Aşa fiind, Curtea de Apel Suceava, primind dosarul în care se află doar apelul declarat de inculpat la 30 iunie 2004, împotriva unei sentinţe pronunţate la 18 septembrie 2000, trebuia să respingă, ca tardiv apelul, iar nu ca nefondat.
Numai pentru acest considerent, recursul inculpatului va fi admis, desfiinţându-se Decizia atacată, şi, în rejudecare, se va dispune respingerea apelului inculpatului, ca tardiv.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii.
Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul V.F. împotriva deciziei penale nr. 258 din 20 septembrie 2004 a Curţii de Apel Suceava.
Casează Decizia penală sus menţionată şi rejudecând cauza, respinge, ca tardiv, apelul declarat de inculpat împotriva sentinţei penale nr. 122 din 18 septembrie 2000 a Tribunalului Suceava.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii.
Onorariul în sumă de 400.000 lei pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5809/2004. Penal. Art.20, 174, 175 c.pen.... | ICCJ. Decizia nr. 5814/2004. Penal. Cont.anulare. Contestaţie... → |
|---|
