ICCJ. Decizia nr. 5818/2004. Penal. înreruperea executării pedepsei. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 5818/2004

Dosar nr. 5576/2004

Şedinţa publică din 8 noiembrie 2004

Asupra recursului de faţă,

Examinând actele dosarului constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 989 din 10 august 2004, pronunţată în dosarul nr. 1121/2004, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul S.V.D.

Instanţa a reţinut că, potrivit referatului de anchetă socială, familia condamnatului nu are nevoie de sprijin din partea acestuia, contrar celor susţinute de petent. Totodată, a constatat că nici motivele invocate de condamnat în cererea sa nu se încadrează în acelea cerute de lege pentru întreruperea executării pedepsei.

Prin Decizia penală nr. 672/ A din 17 septembrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat.

Împotriva acestei decizii, condamnatul a declarat recurs, considerând că există motive pentru întreruperea executării pedepsei.

Examinând recursul, Înalta Curte constată că este nefondat, pentru motivele ce urmează:

În cuprinsul cererii sale de întrerupere a executării pedepsei de 12 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen. (sentinţa penală nr. 27 din 28 martie 2002 a Tribunalului Călăraşi), condamnatul a susţinut că părinţii săi sunt grav bolnavi, nu au nici un venit şi nu se pot întreţine singuri, iar casa părintească este în stare de degradare. A mai susţinut că are doi copii minori, soţia sa nu lucrează, fiind întreţinută necorespunzător de părinţii ei.

Ancheta socială efectuată în cauză a constatat însă că părinţii condamnatului nu sunt bolnavi, casa în care locuiesc este în stare bună, au în proprietate un teren agricol extravilan de 1 ha şi au venituri lunare de 2.097.000 lei.

Înalta Curte constată că soluţia ambelor instanţe de respingere a cererii condamnatului este justificată pentru că, pe de o parte, motivele invocate de acesta nu constituie împrejurări speciale din cauza cărora continuarea executării pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnat, iar pe de altă parte, nici motivele invocate nu au fost dovedite prin referatul de anchetă socială, astfel cum s-a menţionat mai sus.

În consecinţă, recursul declarat de condamnat va fi respins, ca nefondat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul S.V.D. împotriva deciziei penale nr. 672/ A din 17 septembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 noiembrie 2004.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 5818/2004. Penal. înreruperea executării pedepsei. Recurs