ICCJ. Decizia nr. 5814/2004. Penal. Cont.anulare. Contestaţie în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5814/2004
Dosar nr. 4384/2004
Şedinţa publică din 8 noiembrie 2004
Asupra contestaţiilor în anulare de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin Decizia nr. 3180 din 10 iunie 2004, pronunţată în dosarul nr. 3162/2003, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins, ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi de inculpaţii C.G., C.H.N., C.I., L.I., G.E., B.I. şi P.M. împotriva deciziei penale nr. 162/ A din 18 aprilie 2003 a Curţii de Apel Timişoara.
S-a mai dispus obligarea recurenţilor inculpaţi la cheltuieli judiciare către stat în sumă de câte 1.200.000 lei, iar a recurentului P.M. la 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri, au formulat contestaţie în anulare toţi cei condamnaţi, invocând cazul de contestaţie prevăzut de art. 386 lit. a) C. proc. pen. şi cele prevăzute de lit. b) şi c) din acelaşi articol.
În contestaţia scrisă s-a susţinut că inculpaţii L.I. şi B.I. nu ar fi fost încunoştinţaţi legal, chiar dacă pentru ei s-a prezentat un apărător ales. S-a mai susţinut că ar fi fost citaţi la o altă adresă decât la aceea unde efectiv locuiau.
S-a mai invocat şi imposibilitatea de prezentare şi de încunoştinţare a instanţei a aceloraşi persoane.
De asemenea, s-a susţinut că instanţa nu s-ar fi pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal (amnistia), cauză invocată şi de parchet în recursul declarat împotriva aceleiaşi decizii.
Ulterior, prin contestaţia înregistrată la 16 iunie 2004, s-a invocat numai lipsa de procedură cu partea vătămată Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor şi D.G.F.P.C.F.S. – Caraş Severin, care nu au fost citate.
În şedinţa din 8 noiembrie 2004, contestatorii nu au mai susţinut, de asemenea, cazurile de contestaţie iniţiale, ci au invocat, doar, neîndeplinirea legală a procedurii de citare cu Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor şi cu D.G.F.P.C.F.S. – Caraş Severin, depunând la dosar, în copie, Decizia nr. 2539 din 11 mai 2004 A Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, ca precedent judiciar.
Examinând contestaţia în anulare, astfel cum a fost modificată, în faza de admitere în principiu prevăzută de art. 391 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte constată că este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 386 lit. a) C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare, când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii.
Rezultă că pentru a exista acest caz de contestaţie în anulare, trebuie să nu fi fost îndeplinită conform legii procedura de citare a părţii, respectiv a celui care formulează contestaţia, iar nu procedura de citare a părţilor (care nu formulează contestaţia).
S-au mai invocat şi prevederile art. 387 alin. (1), în sprijinul ideii că oricare dintre părţi poate face contestaţie în anulare, ignorându-se însă prevederile alin. (2) al aceluiaşi articol care se referă la cazurile de contestaţie pe care le poate invoca contestatorul pentru motivele prevăzute în art. 386 lit. a) şi c) C. proc. pen.
Din modul în care este formulat art. 386 lit. a), rezultă, fără dubii, că este necesar ca procedura de citare să nu fi fost legal îndeplinită cu partea care formulează contestaţia, iar nu cu alte părţi. Textul art. 387 C. proc. pen., se referă, doar, la persoanele care pot formula contestaţie în anulare, fără a modifica dispoziţiile art. 386 C. proc. pen., referitoare la cazurile în care se poate face contestaţie.
Înalta Curte reţine că, în raport cu argumentele mai sus menţionate, contestaţia în anulare formulată de condamnaţi pentru motivul lipsei de procedură cu alte părţi nu vizează cazul prevăzut de art. 386 lit. a) C. proc. pen., fiind, astfel, inadmisibilă.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 600.000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibile, contestaţiile în anulare formulate de contestatorii L.I., B.I., C.G., C.H.N., C.I.G.E. şi P.M. împotriva deciziei penale nr. 3180 din 10 iunie 2004, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. 3162/2003.
Obligă pe fiecare contestator la plata sumei de câte 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5812/2004. Penal. Art.211 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5816/2004. Penal. Conflict de competenţă.... → |
|---|
