ICCJ. Decizia nr. 5817/2004. Penal. întreruperea executării pedepsei. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5817/2004
Dosar nr. 5574/2004
Şedinţa publică din 8 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 116 din 28 iunie 2004 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti a fost respinsă cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul T.D., ca nefondată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
T.D. a fost condamnat la pedeapsa de 20 ani închisoare, prin sentinţa penală nr. 75 din 5 mai 1995 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti, rămasă definitivă prin Decizia nr. 8 din 23 ianuarie 1997 a Curţii Militare de Apel.
Motivele invocate de condamnat (starea de sănătate şi mijloacele de existenţă, precare, ale părinţilor săi) nu reprezintă motive speciale care ar determina consecinţe grave pentru familia petiţionarului, în sensul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Curtea Militară de Apel, prin Decizia penală nr. 41 din 13 septembrie 2004, a respins apelul formulat de condamnat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, condamnatul a declarat recurs, reiterând motivele invocate în cererea introductivă şi în apel, solicitând întreruperea executării pedepsei.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă, printre altele, când, din cauza unor împrejurări speciale, executarea imediată a pedepsei ar avea consecinţe grave pentru familia condamnatului.
Or, din actele aflate la dosarul cauzei nu rezultă că recurentul condamnat ar fi gospodărit împreună cu familia sa iar, în al doilea rând, afecţiunile de care susţine că suferă părinţii săi nu au fost atestate printr-un certificat medical sau foaie de observaţie clinică, rămânând în stadiul de simple afirmaţii. Ca atare, motivele invocate nu constituie acele „împrejurări speciale", în sensul art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., care să impună întreruperea executării pedepsei.
Aşadar, recursul declarat de condamnat nu este fondat şi în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, va fi respins.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul T.D. împotriva deciziei penale nr. 41 din 13 septembrie 2004 a Curţii Militare de Apel.
Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5816/2004. Penal. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 5818/2004. Penal. înreruperea executării... → |
|---|
