ICCJ. Decizia nr. 5841/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5841/2004
Dosar nr. 5676/2004
Şedinţa publică din 9 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, prin sentinţa nr. 813 din 15 iunie 2004, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. b), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul R.A.M. la 8 ani închisoare şi 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b), cu aplicarea art. 71, raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Instanţa a menţinut starea de arest a inculpatului, a dedus din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive de la 21 ianuarie 2004 la zi; a constatat că partea vătămată C.E.J. nu s-a constituit parte civilă; a confiscat în folosul statului suma de 2.000.000 lei, dobândită prin infracţiune şi l-a obligat pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 2.000.000 lei, în care se include şi onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în valoare de 200.000 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în fapt, că, în seara zilei de 15 ianuarie 2004, în jurul orei 20,00, în timp ce se îndrepta spre casă, partea vătămată a fost surprinsă de inculpat, care i-a acoperit gura cu o mână, iar cu cealaltă i-a îndreptat spre ochi o unghieră, cerându-i să-i dea bunurile aflate asupra ei, bijuterii, bani, telefon etc.
De frică, C.E.J. i-a dat verigheta, două inele din aur şi o brăţară, iar inculpatul i-a desfăcut poşeta din care a luat portofelul în care se aflau numai acte.
Împotriva sentinţei a declarat apel, în termen legal, inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie în ceea ce priveşte cuantumul pedepsei, care este prea mare, în raport cu fapta săvârşită.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia nr. 667 din 13 septembrie 2004, a respins apelul inculpatului ca nefondat, apreciind că acesta a avut multiple condamnări, începând cu anul 1990, pedeapsa de 8 ani închisoare fiind în concordanţă cu dispoziţiile art. 52 C. pen., „asigurând un echilibru între funcţiile de constrângere şi reeducare ale sancţiunii".
În termen legal, inculpatul a declarat recurs, cu invocarea aceluiaşi motiv de netemeinicie, analizat de către instanţa de control judiciar cu prilejul judecării apelului.
Examinând Decizia atacată, în raport de motivul de recurs prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 teza întâi C. proc. pen., în baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, Înalta Curte constată recursul nefondat, urmând a fi respins.
În acest sens, la aplicarea şi menţinerea pedepsei, instanţele au apreciat în mod corect criteriile generale de individualizare a acestei sancţiuni penale în raport cu împrejurările şi modul de săvârşire a faptei, dar şi cu luarea în considerare a datelor ce caracterizează persoana inculpatului, care nu este încadrat în muncă, fiind în conflict permanent cu legea penală din anul 1990, când a fost condamnat, prima oară, pentru comiterea infracţiunii de viol şi apoi pentru şase infracţiuni de furt calificat, astfel cum rezultă din copia de pe fişa de cazier judiciar.
În consecinţă, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, constatând neîndeplinite cerinţele cazului de recurs invocat, referitor la aplicarea greşită a pedepsei în raport cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.A.M., va deduce din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive de la 21 ianuarie 2004 la 9 noiembrie 2004 şi-l va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.A.M. împotriva deciziei penale nr. 667 din 13 septembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 21 ianuarie 2004, la 9 noiembrie 2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5836/2004. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5851/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
