ICCJ. Decizia nr. 5837/2004. Penal. Art.211 alin 2 c. pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5837/2004
Dosar nr. 4070/2004
Şedinţa publică din 9 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Iaşi, prin sentinţa penală nr. 341 din 22 aprilie 2004, a condamnat pe inculpaţii:
- M.S.M. la: 2 ani şi 8 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., şi la 8 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută şi pedepsită de art. 189 alin. (2), ambele infracţiuni cu aplicarea art. 99, art. 74 lit. a), b) şi c) şi art. 76 lit. b) şi c) C. pen.
În temeiul art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., instanţa a contopit pedepsele, inculpatul M.S.M. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani şi 8 luni închisoare.
- F.M. la: 3 ani şi 10 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen. şi 2 ani şi 3 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută şi pedepsită de art. 189 alin. (2), ambele cu aplicarea art. 75 lit. c), art. 74 lit. a), b) şi c), art. 86 lit. b) şi a art. 80 C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., tribunalul a contopit pedepsele, inculpatul F.M. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv, 3 ani şi 10 luni închisoare cu aplicarea art. 71, raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Tribunalul a menţinut starea de arest a inculpaţilor şi a dedus din pedepsele aplicate timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 14 ianuarie 2004 la zi.
Instanţa a admis, conform art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen., acţiunea civilă formulată de partea civilă G.P. din comuna Tomeşti, jud. Iaşi şi i-a obligat pe inculpaţi, în solidar, iar pe inculpatul minor M.S.M. şi cu partea responsabilă civilmente M.P., să plătească acesteia suma de 300.000 lei, despăgubiri civile.
Tribunalul i-a obligat, totodată, pe inculpaţi, iar pe inculpatul minor, în solidar cu partea responsabilă civilmente şi la plata a câte 2.300.000 lei, cheltuieli judiciare către stat, în care a inclus şi suma de 400.000 lei, onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul F.M.
Hotărând astfel, instanţa a reţinut în fapt, că, la 4 ianuarie 2004, inculpaţii au părăsit domiciliul lor, după ce inculpatul minor M.S.M. a sustras din locuinţa părinţilor săi, suma de 13.500 de Euro.
Până la data de 11 ianuarie 2004, când au venit în comuna Andrieşeni, judeţul Iaşi, la domiciliul bunicului inculpatului F.M., cei doi au cheltuit banii la hoteluri, restaurante, baruri ş.a., iar în ziua de 14 ianuarie s-au deplasat în municipiul Iaşi cu scopul de a ajunge în localitatea Fălticeni. Întrucât nu mai aveau bani, cei doi s-au hotărât să folosească un taxi pe al cărui conducător să-l oblige, prin ameninţarea cu cuţitul, pe care inculpatul M.S.M. l-a luat din locuinţa bunicului celuilalt inculpat, să-i transporte până în localitatea respectivă.
În Iaşi, cei doi au mers în zona gării, unde i-au solicitat taximetristului G.P. să-i ducă până la complexul comercial M. aflat la ieşirea din municipiul Iaşi, iar de aici s-au deplasat spre zona Podu Iloaiei, deoarece inculpaţii i-au spus şoferului că îi interesează o fabrică de mobilă, aflată în această localitate, potrivit celor spuse de taximetrist.
Pe drum, inculpatul M.S.M., aşezat în spatele lui G.P., i-a pus acestuia cuţitul la gât, cerându-i să-i ducă până în localitatea Fălticeni, după ce, sub aceiaşi ameninţare, i-a cerut suma de 50.000 lei, cu care a cumpărat ţigări şi napolitane, timp în care partea vătămată a fost păzită de F.M.
Continuându-şi drumul, în localitatea Tg. Frumos, G.P. a observat prezenţa organelor de poliţie, care efectuau cercetări, privind un accident, iar pentru a le atrage atenţia a trecut cu autoturismul pe contrasens, manevră văzută de poliţişti care, mergând la taximetru, au fost informaţi de G.P. cu cele ce se întâmplă.
Organele de poliţie au găsit cu prilejul cercetării autoturismului pe podeaua din spatele scaunului şoferului, cuţitul cu lama fixă (în lungime de circa 15 cm), iar la inculpaţi, bunurile cumpărate cu banii luaţi de la şofer.
Împotriva sentinţei au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi şi inculpaţii, care au criticat-o pentru netemeinicie, în sensul că, pedepsele aplicate sunt prea mici, respectiv, sunt prea aspre.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia nr. 203 din 8 iunie 2004, a respins, ca nefondate, apelurile formulate, apreciind că, faptele celor doi inculpaţi prezintă un grad ridicat de pericol social, dar, având în vedere „că se află la prima „întâlnire" cu legea penală, că au avut o comportare procesuală corectă, că sunt la o vârstă la care nu au realizat în totalitate consecinţele acţiunilor lor, că regretă faptele săvârşite".
Cu reiterarea aceloraşi motive, care au fost analizate de către instanţa de control judiciar, Decizia a fost recurată, în termen legal, prin recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi.
Examinând hotărârile atacate în raport de cazul de recurs prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 teza întâi C. proc. pen., Înalta Curte constată în baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, recursul nefondat.
În acest sens, la stabilirea şi menţinerea pedepselor, instanţele au luat în considerare în mod judicios criteriile generale de individualizare a acestei sancţiuni penale, prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), reţinând că, faptele comise de către inculpaţi au un grad de pericol social ridicat, determinat de modul şi de mijloacele folosite în săvârşirea acestora, iar circumstanţele atenuante judiciare, reţinute în favoarea lor, se justifică, dată fiind lipsa experienţei de viaţă a inculpaţilor, deosebit de tineri, recunoaşterea şi regretul sincer manifestat, faţă de faptele comise, în mod constant pe întreaga desfăşurare a procesului penal.
În consecinţă, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, constatând neîndeplinite cerinţele cazului de recurs invocat de recurenţi, şi anume aplicarea unor pedepse greşit individualizate, în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi va deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 14 ianuarie 2004 la 9 noiembrie 2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi împotriva deciziei penale nr. 203 din 8 iunie 2004 a Curţii de Apel Iaşi, privind pe inculpaţii M.S.M. şi F.M.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 14 ianuarie 2004, la 9 noiembrie 2004.
Onorariile în sumă de câte 400.000 lei, cuvenite pentru apărarea din oficiu a inculpaţilor, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5810/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5843/2004. Penal. Plângere. Recurs → |
|---|
