ICCJ. Decizia nr. 5807/2004. Penal. Art.211 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5807/2004
Dosar nr. 5737/2004
Şedinţa publică din 8 noiembrie
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 587 din 21 iulie 2004, Tribunalul Timiş, în temeiul art. 211 alin. (2) lit. a) şi b), alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen., a condamnat pe inculpatul P.A. la 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
În temeiul art. 211 alin. (2) lit. a) şi b) alin. (21) lit. a) şi c) C. pen., a condamnat acelaşi inculpat la 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. proc. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare pe care a sporit-o cu un an închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa finală de 8 ani închisoare.
A interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata şi în condiţiile art. 71 C. pen. În baza acestor texte de lege a condamnat pe inculpatul N.M. la o pedeapsă rezultantă de 12 ani închisoare.
În temeiul art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a ambilor inculpaţi, iar în temeiul art. 88 C. proc. pen., deduce din pedeapsa aplicată inculpaţilor durata reţinerii şi arestului efectiv din 29 ianuarie 2004 la zi.
În temeiul art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ., a obligat inculpaţii în solidar la plata sumei de 4.000.000 lei despăgubiri civile către părţile civile C.M. şi C.E.
În temeiul art. 118 lit. b) C. proc. pen., a confiscat de la inculpatul N.M. un cuţit de bucătărie cu mâner din plastic de culoare neagră, având o lungime de aproximativ 25 cm, de la inculpatul P.A. o căciulă tip cagulă, având inscripţia Charlotte Hornets, iar de la ambii inculpaţi o pereche de mănuşi de culoare vernil şi bordo cu inscripţia Jian Mer Glov şi o pereche de mănuşi tricotate de culoare albă, corpuri delicte înregistrate la poz. nr. 11/2004 al Tribunalului Timiş.
Din conţinutul materialului probator s-a reţinut că, în ziua de 27 ianuarie 2004, inculpatul N.M. l-a însoţit pe martorul H.M.I. în localitatea Sânnicolau Mare, la notariat, unde acesta din urmă să întocmească actele de proprietate asupra unei locuinţe pe care a cumpărat-o de la familia C.M. şi E. cu suma de 3000 Euro. Prezenţa inculpatului la perfectarea acestor documente se explică prin simplul fapt că el avea calitatea de martor al acestei tranzacţii. La sosirea în comuna Cenad, inculpatul şi-a stabilit în memorie un plan prin care urma să intre în posesia acestei sume de la cele ce au vândut proprietatea, respectiv C.M. şi C.E. şi anume pătrunderea în locuinţa acestora, mascat, cu scopul de a le intimida şi obţine în acest mod bani. În acest sens s-a deplasat la locuinţa inculpatului P.A. căruia i-a propus participarea la comiterea acestei infracţiuni, urmând apoi să împartă suma obţinută. Fiind în nevoi financiare şi „surâzându-i" ideea, inculpatul P.A. a acceptat propunerea, însoţindu-l pe inculpatul N.M. la comiterea faptei.
Un singur amănunt nu au cunoscut autorii şi anume că suma de 3000 Euro nu au încasat-o părţile vătămate ci fiica uneia din părţi, respectiv B.L., care plecase cu trenul în seara zilei de 29 ianuarie 2004 la domiciliul său din Suceava. Necunoscând acest amănunt, cei doi au aşteptat lăsarea întunericului, iar în jurul orelor 21,00, s-au deplasat la locuinţa viitoarelor victime pentru a-şi pune în aplicare hotărârea infracţională. Ajunşi aici şi-au pus pe faţă căciulile pe care inculpatul N.M. le-a pregătit de la plecarea de acasă, şi înarmat cu un cuţit au pătruns în locuinţă unde s-au năpustit asupra bătrânilor ameninţându-i cu cuţitul şi ştrangulându-i de gât cu palmele le-au cerut banii.
Cu toate că victimele le-au spus că nu deţin sume de bani în locuinţă, inculpaţii nu s-au lăsat convinşi astfel că, au intensificat ameninţările cu moartea, prin folosirea cuţitului de către inculpatul N.M., dacă nu le vor ceda banii. Ca urmare a panicii create, partea vătămată C.M. a fost de acord să le dea singurii bani din casă şi anume aceia obţinuţi din pensie, respectiv suma de 4.000.000 lei dintre care 1.000.000 lei doar în bancnote de 10.000 lei, format din plastic.
Văzând că nu pot scoate mai mulţi bani de la ele, cei doi inculpaţi au părăsit locuinţa, nu înainte de a le ameninţa pe victime că în cazul în care vor anunţa organele de poliţie vor reveni punându-şi în aplicare ameninţarea de omor. Acesta este şi considerentul pentru care cele două părţi vătămate nu au anunţat organele de poliţie imediat după comiterea faptei ci doar după două zile de la incident, la îndemnul preotului din comună.
Prin Decizia nr. 302 din 13 septembrie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat împotriva sentinţei penale sus menţionate.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei ce i-a fost aplicată, solicitând reducerea acesteia.
Examinând Decizia recurată prin prisma cazului de casare prevăzută de art. 3859 pct. 1 C. proc. pen., Curtea constată că recursul este nefondat.
Instanţa de apel a stabilit în mod corect că, în raport de împrejurările în care au fost comise faptele, încadrarea juridică ce a fost dată acestora, precum şi vinovăţia inculpatului, pedepsele aplicate recurentului inculpat au fost dozate în mod corespunzător.
Susţinerile inculpatului, în sensul că nu are antecedente penale, că a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, ajutând organele judiciare să stabilească împrejurările în care s-au comis faptele, mai ales în condiţiile în care celălalt coautor a negat constant săvârşirea acestora, precum şi contribuţia sa efectivă la comiterea faptelor, respectiv faptul că celălalt inculpat a avut iniţiativa infracţională, au fost avute în vedere de instanţă atunci când a aplicat pedepse în cuantumul minim prevăzut de lege. Pe de altă parte, numărul faptelor, aflate în concurs real, justifică aplicarea sporului de un an închisoare.
Pentru aceste considerente, având în vedere şi faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul formulat de inculpat ca nefondat.
Conform dispoziţiilor art. 38516 alin. (2) C. proc. pen., se va computa durata arestării preventive, la zi iar în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, recurentul – inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.A. împotriva deciziei penale nr. 302/ A din 13 septembrie 2004 a Curţii de Apel Timişoara.
Deduce din pedeapsă, timpul reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la 29 ianuarie 2004 la 8 noiembrie 2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5806/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5810/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
