ICCJ. Decizia nr. 5810/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5810/2004
Dosar nr. 5611/2004
Şedinţa publică din 8 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 143 din 8 aprilie 2004, pronunţată de Tribunalul Mureş a fost condamnată inculpata P.F. la pedeapsa de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. c) şi d), cu aplicarea art. 74 şi art. 76 lit. a) C. pen.
Conform art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la terminarea executării pedepsei.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă arestarea preventivă pe perioada 18 noiembrie – 17 decembrie 2002.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, martora P.A., care locuieşte împreună cu părinţii şi cu fiul ei într-un apartament din comuna Ungheni, judeţul Mureş, a întreţinut relaţii sexuale cu un coleg de serviciu, T.Z., în urma cărora a rămas însărcinată. După o sarcină normală, pe care însă a ascuns-o, motivează prima instanţă, în ziua de 23 ianuarie 2002, P.A. a născut un copil de sex masculin, la domiciliu, fără a fi asistată.
În ziua respectivă, în jurul orei 14,45, martora a simţit durerile specifice naşterii, pe când se afla în toaleta locuinţei, a chemat-o pe mama sa, inculpata P.F., care cunoştea situaţia, a rugat-o să anunţe salvarea şi să-i cumpere un pachet de vată. După ce inculpata a plecat, la circa 15 minute P.A. a dat naştere copilului, dar şi-a pierdut cunoştinţa de mai multe ori, motiv pentru care nu-şi aminteşte momentul când a fost tăiat cordonul ombilical al fătului şi nici când acesta a fost luat de lângă ea. Întrucât se simţea rău, în ziua de 25 ianuarie 2002, P.A. a fost transportată la spital unde a rămas internată două săptămâni.
Tribunalul a mai constatat că, după naşterea copilului, la circa 10 minute, inculpata P.F. a luat nou-născutul, l-a introdus într-o pungă de plastic, apoi într-o plasă şi l-a aşezat pe balconul apartamentului unde a decedat.
După cum rezultă din raportul de autopsie medico legală nr. 267-51 din 15 mai 2002, moartea nou născutului, de sex masculin, a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute prin neacordarea îngrijirilor medicale necesare şi expunerii acestuia la frig.
Ulterior, prin completările la raportul de autopsie medico-legală s-a stabilit că nou născutul avea un plămân respirat, nepunându-se problema unei obstrucţii a căilor respiratorii.
Curtea de Apel Târgu Mureş, prin Decizia penală nr. 150/ A din 17 septembrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpată.
În termen legal, împotriva deciziei a declarat recurs inculpata P.F. care reiterând criticile formulate în apel privind individualizarea pedepsei a solicitat reducerea acesteia.
Recursul este nefondat.
Verificând hotărârea atacată în raport de acest motiv de recurs, care se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este legală şi temeinică urmând a fi menţinută.
Instanţele au reţinut corect situaţia de fapt, în concordanţă cu probele administrate în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, iar încadrarea juridică este legală.
Referitor la pedeapsa aplicată, instanţele au făcut o justă aplicare a dispoziţiilor art. 52, art. 72 şi art. 74 C. pen., ţinând seama atât de pericolul social concret al faptei săvârşite, cât şi de persoana inculpatei.
În speţă, s-a reţinut în favoarea recurentei P.F., circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., deoarece a avut o conduită bună, nu are antecedente penale, este în vârstă, pensionară şi a fost condamnată la zece ani închisoare.
O reducere şi mai mare, substanţială a pedepsei, prin efectul circumstanţelor atenuante, nu se poate dispune.
Astfel nu poate fi ignorat pericolul social deosebit al infracţiunii comise, care, fără îndoială rămâne principalul criteriu de individualizare a sancţiunii.
Într-adevăr, comiterea faptei de către inculpată în împrejurările arătate, după ce fiica sa P.A. a născut un făt, introducându-l într-o pungă de plastic şi expunându-l la frig pe balconul locuinţei sale, din care cauză a decedat, impunea aplicarea unei sancţiuni corespunzătoarea.
Rezultă astfel că, în speţă s-a efectuat o justă individualizare a pedepsei în ceea ce priveşte cuantumul acesteia.
Întrucât critica de recurs referitoare la greşita individualizare a pedepsei nu este întemeiată, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată existenţa unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, urmează a respinge recursul ca nefondat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata P.F. împotriva deciziei penale nr. 150/ A din 17 septembrie 2004 a Curţii de Apel Târgu Mureş.
Obligă pe recurentă la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5807/2004. Penal. Art.211 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5837/2004. Penal. Art.211 alin 2 c. pen. Recurs → |
|---|
